Biserica-cetate de la Prejmer

Biserica din Sânpetru a fost construită în 1794 în locul unei bazilici medievale din sec. al XIV-lea, care a fost demolată după ce turnul se dărâmase în prealabil de două ori.  Noua construcție neoclasică are, contrar canoanelor, corul în partea de vest. În 1817 i se adaugă un turn de apărare. Interiorul este amenajat în întregime în stil neoclasic, de la orgă și stâlpi puțin decoraţi până la altarul cu coloane din cor.  Din zidul triplu de apărare de sec. XV s-au păstrat doar ruine ale celor două fortificații exterioare, zidul interior însă fiind conservat în întregime, cu cele cinci turnuri de apărare şi bastioane şi la interior cu cămările construite pe două niveluri. În partea de sud a ansamblului au fost ridicate ulterior vechea şcoală şi vechea primărie.  Pereții capelei prereformă construite în sec. al XIII-lea în partea de nord a ansamblului sunt decoraţi cu picturi murale valoroase realizate în jurul anului 1400. Capela este fortificată două secole mai târziu prin construirea a două niveluri, căpătând aspectul de turn pe care îl are și astăzi. RO Biserica Evanghelică Fortificată din Sânpetru, situată în județul Brașov, a trecut printr-un proces de reabilitare în perioada 4 februarie 2020 - 17 noiembrie 2023, datorită implementării unui proiect finanțat prin Programul Operațional Regional 2014-2020. Valoarea totală a proiectului este 2.994.610,27 din care valoare toatală eligibilă este 2.722.044,71, din care 2.267.463,25 lei contribuție UE (FEDR), 400.140,57 lei contribuție națională. Obiectul general al proiectului este valorificarea pe termen lung, pe plan social, cultural și economic al Ansamblului Bisericii Evanghelice Fortificate Sânpetru prin reabilitarea structurală și arhitecturală a ansamblului și introducerea acestuia în circuitul turistic, biserica fiind monument istoric de valoare națională. Obiectivele specifice: • Conservarea și valorificarea Ansamblului Bisericii Evangelice Fortificate din Sânpetru, parte a patrimoniului cultural național; • Creșterea numărului anual de vizitatori (turiști) care vizitează Ansamblul Bisericii Evangelice din Sânpetru cu cel puțin 6% • Promovarea și valorificarea obiectivului de patrimoniu prin activități de marketing, concomitent cu reintroducerea întregului ansamblu în circuitul turistic. Prin implementarea proiectului au fost realizate lucrări de reparații, conservare și integrare în circuitul turistic a întregului ansamblu al Bisericii Evanghelice Fortificate din Sânpetru. Lucrările au inclus reabilitarea fundațiilor, curățarea și refacerea rosturilor, refacerea legăturilor elementelor dislocate, eliminarea drenului perimetral, precum și conservarea diafragmelor portante și a bolții de la capelă. De asemenea, s-au efectuat consolidări la planșeele bisericii, completări la turnuri și reabilitarea scărilor, toate contribuind la îmbunătățirea rezistenței, stabilității, siguranței în exploatare și durabilității ansamblului. Proiectul a inclus, de asemenea, rezolvarea aspectelor nestructurale și a finisajelor, atât la clădirea bisericii, cât și la capelă și zidul de incintă. Astfel, Biserica Evanghelică Fortificată din Sânpetru renaște în toată splendoarea sa istorică, pregătită să ofere o experiență autentică vizitatorilor interesați de patrimoniul cultural și arhitectural al regiunii. ENG The Fortified Evangelical Church of Sânpetru, located in Brașov County, underwent a rehabilitation process from 4 rd of February 2020, to 17th of November 2023, thanks to the implementation of a project funded through the Regional Operational Program 2014-2020. The total value of the project is 2,994,610.27, of which the total eligible value is 2,722,044.71, with a contribution of 2,267,463.25 lei from the EU (European Regional Development Fund) and 400,140.57 lei from national contributions. The general objective of the project is the long-term social, cultural, and economic enhancement of the Fortified Evangelical Church Ensemble in Sânpetru through the structural and architectural rehabilitation of the ensemble, integrating it into the tourist circuit. The church is a historical monument of national value. Specific objectives: ·         Conservation and valorization of the Fortified Evangelical Church Ensemble in Sânpetru, part of the national cultural heritage. ·         Increasing the annual number of visitors (tourists) visiting the Evangelical Church Ensemble in Sânpetru by at least 6%. ·         Promotion and valorization of the heritage objective through marketing activities, concurrently with the reintegration of the entire ensemble into the tourist circuit. The project implementation involved repairs, conservation, and integration into the tourist circuit of the entire ensemble of the Fortified Evangelical Church in Sânpetru. The work included the rehabilitation of foundations, cleaning and rebuilding of joints, reconstruction of displaced elements, removal of the perimeter drains, as well as the conservation of supporting diaphragms and the vault of the chapel. Consolidation works were also carried out on the church's floors, additions to the towers, and the rehabilitation of stairs, all contributing to improving the resistance, stability, safety in use, and durability of the ensemble. The project also addressed non-structural aspects and finishes, both in the church building and the chapel and enclosure wall. Thus, the Fortified Evangelical Church of Sânpetru is reborn in all its historical splendor, ready to offer an authentic experience to visitors interested in the cultural and architectural heritage of the region. Contact:  Oficiul Parohial Sânpetru, tel.: 0040268360550  Biserica fortificată, tel: 0040268250778  e-mail: petersberg@evang.ro  www.petersberg.sitew.org Program de vizitare:  marți-sâmbătă, orele 11:00-17:00  duminică, începând cu ora 12:00  luni închis  Slujbă în fiecare duminică la ora 11:00 Sursă text și foto: http://kirchenburgen.org/

Cetatea de la Hărman a fost asediată şi atacată în repetate rânduri, mai ales în sec. XVI – XVII, dar nu a fost niciodată cucerită. În ianuarie 1612 sătenii au reuşit chiar să ţină piept puternicei armate de 7.000 de oameni a prinţului ungar Bathori. Bazilica romanică cu trei nave, deja înconjurată de un zid de apărare, primeşte în anul 1290 un turn clopotniţă în partea de vest. În sec. al XV-lea, atât turnul cât şi nava sunt adaptate stilului gotic şi se construieşte un al doilea zid de apărare. Zidul interior este înălţat până la 12 m şi întărit cu 7 turnuri defensive şi zwinger. Un al treilea zid, care astăzi nu se mai păstrează, înconjura şanţul cu apă astupat în 1814. Pe partea interioară a primului zid de fortificaţie, parţial conservat, a fost construit un drum de strajă. O particularitate deosebită o reprezintă grânarele şi locuinţele adosate bisericii în partea de S. Turnul de vest, cel mai înalt din Ţara Bârsei, a fost prevăzut cu un vârf nou în anul 1794. Mobilierul interior datează preponderent din sec. al XVIII-lea. În turnul de apărare de est se află o capelă datând din perioada pre-reformă, decorată cu fresce înfăţişând printre altele Judecata de Apoi şi Pedepsirea Păcătoşilor. Contact: Dan Ioan Ilica-Popescu tel.: 0040729745210 Program de vizitare: Vara: luni-sâmbătă, orele 9:00-18:00, duminică 10:00-18:00 Iarna: zilnic, orele 10:00-16:00 (este posibil ca vizitarea să nu fie permisă cu ocazia unor evenimente) Sursă text și foto: http://kirchenburgen.org/

Cetatea medievală locuită a Brașovului este una dintre puținele cetăți medievale din Europa, care este încă locuită pe vechile amplasamente. Cetatea Brașovului, edificată între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, considerată a fi una dintre cele mai puternice din Transilvania, păstrează numeroase vestigii care, în urma restaurărilor efectuate în ultimii ani, au devenit obiective de mare atracție dintre care: Bastionul Cojocarilor, Bastionul Postăvarilor, Bastionul Țesătorilor – Muzeul Cetății Brașovului, Bastionul Frânghierilor, Biserica Neagră, Casa Sfatului – Muzeul Județean de Istorie, Turnul Alb, Turnul Negru, Turnul Măcelarilor, Bastionul Graft – pod fortificat peste pârâul Graft, Poarta Ecaterinei, Cetățuia, Bastionul Fierarilor, Muzeul “Casa Mureșenilor”.

 Cetatea din Feldioara a fost construită în secolul XIII, fiind cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania - Țara Bârsei. Cetatea este monument istoric, iar până în anul 2012 a fost doar o ruină. Ea a fost restaurată în totalitate în perioada anilor 2012 - 2017.  Denumirea în maghiară a localității este "Föld-Vár", cu semnificația de "cetate de pământ", iar în germană Marienburg cu înțelesul de "Cetatea Mariei". Fecioara Maria era patroana Ordinului cavalerilor teutoni.  Cetatea a fost distrusă în 1430 de turci precum și de Vlad Țepeș în campania din 1457, locuitorii refăcând-o în același an. Zidul de incintă din partea de sud a fost probabil distrus după bătălia de la Feldioara de oștile lui Petru Rareș prin vornicul Nicoară Grozav. Pe zidăria turnului dinspre nord există scrijelit anul 1657, dar nu se știe dacă inscripția este datorată construirii turnului sau a unei renovări.  Proiectul de restaurare a început în anul 2012, an în care s-au întocmit studiile de fezabilitate și de proiectare a lucrărilor.   În anul 2013, CJ BV a preluat de la Primăria Feldioara administrarea lucrărilor de restaurare, proiect început de primărie tot în acel an. CJ BV a asigurat finanțarea întregului proiect de restaurare. Cheltuielile de restaurare au totalizat 12.379.295,67 lei - SC. Euras SRL, Satu Mare.   S-au restaurat toate zidurile de incintă și toate turnurile din nord, sud, est, vest, precum și zidul Zwinger de protecție. Toate fortificațiile inițiale, de pe vremea teutonilor, au fost conservate în întregime. Prin marcarea la nivelul solului, în curtea interioară s-au pus în valoare resturile capelei și a mănăstirii cisterciene.  S-a reconstruit fântâna și s-a amenajat o zonă de belvedere asupra Țării Bârsei, aflată pe zidul de strajă. Din cauza faptului că forma cetății nu a fost cunoscută în totalitate, s-au reconstruit doar zidurile și turnurile despre care au rămas informații de natură istorică cu privire la cum au arătat ele în trecut. S-au executat subzidiri, injectări și lucrări de consolidare în paralel cu alte forme de conservare pentru zidăria veche. La injectările care au fost făcute la zidărie și la refacerea suprafețelor degradate ale tencuielilor, s-a folosit un var hidraulic special ce conține materie primă extrasă din Munții Dolomiți, importat din Italia.   A urmat reconstrucția prin folosirea de lemn şi cărămidă – făcute la comandă la fabrica din Sighișoara pe modelul celei din care fuseseră ridicate zidurile Cetății, piatră și învelitori din țigle ceramice.   În ansamblul său, proiectul a urmărit aducerea în actualitate a formei pe care cetatea a avut-o în secolul al XVII-lea, atunci când cetatea a fost tencuită. Pentru a elimina confuziile care pot apărea între zidurile restaurate și cele inițiale, restauratorii au folosit ca material lemnul.   Istoria Medievală a Feldioarei a început în jurul anului 1150, dar nu aici în Cetate, ci jos, în apropierea Bisericii Evanghelice. Acolo s-a așezat prima dată o comunitate de oaspeți germani care au pus bazele Feldioarei. Este, așadar, această așezare cea mai veche așezare înființată de coloniști în Țara Bârsei. Dar Feldioara a intrat în istorie nu atunci, ci puțin mai târziu, în 1211, atunci când a fost donată Cavalerilor Teutoni. Cavalerii Teutoni au primit Țara Bârsei și și-au fixat reședința aici. Acest eveniment, care pentru contemporanii lui nu a avut o foarte mare importanță, a pus, de fapt, Feldioara, pe scara istoriei europene. Feldioara, are, așadar, din naștere, o vocație cel puțin națională, europeană, chiar internațională, pentru că, oricine este interesat de istoria medievală a Europei, nu poate ocoli subiectul cavalerilor teutoni și nu poate ocoli Feldioara. Așadar, ne aflăm într-o așezare europeană și într-o cetate europeană.  Sursă: Centrul de Informare Turistică Feldioara .................................................................................................................................................................  Program și taxe de vizitare 1 Noiembrie – 31 Martie  Luni-Duminică: 09:00 – 17:00  INCHIS: 24, 25, 31 decembrie și 1 ianuarie 1 Aprilie – 31 Mai și 1 Septembrie – 31 Octombrie  Luni-Duminică: 09:00 – 18:00  1 Iunie – 31 August  Luni-Vineri: 09:00 – 19:00  Sâmbătă-Duminică: 9:00 – 20:00 *** Ultimul bilet se eliberează cu 30 de minute înainte de ora de închidere. TAXE DE VIZITARE Adulţi 20 lei Pensionari 10 lei Elevi/ studenţi 5 lei  Se permite vizitarea ȋn mod Gratuit pentru următoarele categorii: • Copii sub 7 ani; • Copii din școli speciale, așezăminte sociale și centre de plasament; • Veterani de război; • Persoane cu dizabilităţi (ȋn baza legitimaţiei) și ȋnsoţitor; • Lucrători actuali și pensionari din reţeaua muzeală; • Parteneri, ȋn baza contractelor de parteneriat valabile; • Participanţi la evenimente culturale organizate cu scopul promovării Cetăţii Feldioara; • Reduceri pentru grupuri: la fiecare 10 persoane, a 11-a intră gratuit; • Un ȋnsoţitor /grup (ghid, organizator) beneficiază de gratuitate; • Persoane care au donat obiecte pentru viitorul muzeu din localitatea Feldioara. TAXE  DESFĂȘURARE  EVENIMENTE Cununie civilă (2 ore):  730 lei Ședinte foto: 291 lei Organizare eveniment (spectacole, proiecții film, conferințe, seminarii, întruniri, filmări profesionale): 730 lei/ oră Taxe stabilite prin HCL nr. 113/ 2025

De pe noua promenadă frumos amenajată în Codlea, vizitatorul poate admira biserica fortificată, având ocazia de a visa la istoria seculară a acesteia.  Cetatea bisericească din Codlea este dominată de turnul clopotniței, care în urma completărilor din diferitele etape de construcție a ajuns să aibă ziduri de 5 m grosime.  Biserica a fost ridicată în sec. al XIII-lea, iar în sec. al XV-lea a fost transformată în biserică sală gotică.  Primele invazii otomane i-au convins pe localnici că au nevoie de o bună apărare. Drept urmare ansamblul a fost înconjurat cu un zid de incintă înalt de peste 8 m și gros de 2 m, prevăzut cu goluri de tragere și guri de aruncare. La interiorul acestuia se construiesc cămări de provizii, astfel pe lângă vieţile oamenilor fiind protejate și bunurile lor. Interiorul bisericii este dominat de tavanul casetat pictat, format din 252 de panouri și realizat la început de sec. XVIII. Nu mai puțin impresionantă este orga din 1783, opera maestrului Prause din Silezia, unul dintre cele mai valoroase instrumente din Transilvania, de a cărui cromatică s-a ocupat pictorul Oelhahn. Accesul în Biserică este posibil doar ca urmare a unei solicitări/programări telefonice prealabile sau prin e-mail. Contact:  Oficiul Parohial Evanghelic Codlea  tel.: 0040268251853  tel: 0040787698452  tel: 0040787707359 - Horst Schuller adresa: Str. Lungă nr. 110  e-mail: zeiden@evang.ro, Sursă text: http://kirchenburgen.org/

IMPORTANT: În această perioadă se poate vizita doar exteriorul și grădina Cetății. Accesul în interiorul Cetății nu este permis din cauza lucrărilor de restaurare. Program de vizitare: zilnic, 9:00 - 17:00 Accesul vizitatorilor în grădina Cetății este gratuit. Accesul este permis tuturor, cu respectarea distanțării. Purtarea măștii este obligatorie.  Cetatea Râşnov străjuiește străvechiul Oraș al Rozelor și este unul dintre cele mai frumoase și mai vizitate monumente din județul Brașov. Se numără printre cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea.  În secolul al XVII-lea, interiorul cetăţii a fost organizat ca o mică aşezare cu locuinţe, şcoală, capelă și fântână, putând astfel asigura traiul cvasinormal al populaţiei pe termen lung.  CETATEA DACICĂ  Pe Dealul Cetăţii, cercetările arheologice au demonstrat existenţa unor elemente de fortificaţie încă din epoca bronzului. Sistemul defensiv consta din 3 şanţuri şi tot atâtea valuri de apărare, plasate în punctul vulnerabil, adică spre Est. Fortificaţia dacică este anterioară cuceririi Daciei de către romani şi pare a-şi afla sfârşitul în preajma războaielor dacice. CETATEA TEUTONĂ  Cetatea medievală se presupune că a fost construită în perioada 1211–1225, cât a durat stăpânirea teutonă în Ţara Bârsei, iar după plecarea cruciaţilor, cetatea din lemn a fost reconstruită sau transformată în una din piatră. Deşi nu există nicio menţiune documentară care să confirme această ipoteză, totuşi, fortificarea colinei încă din antichitate, sarcinile militare primite de comunitatea săsească din Ţara Bârsei în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, tehnica construcţiei, fundaţia şi elevaţia primei incinte, identificate de majoritatea istoricilor în secolul al XIII-lea, ar putea fi argumente care să susţină ipoteza existenţei unei cetăţii anterioare primei menţiuni documentare. BURGUL DE PE DEAL  Prima menţiune documentară a cetăţii de la Râşnov se referă la o fortificaţie puternică care rezistă asediului inamic şi salvează vieţile locuitorilor refugiaţi între zidurile sale şi datează din anul 1335, când, în timpul unei invazii a tătarilor în Transilvania, Ţara Bârsei a fost pustiită în întregime. În anul 1421 este atestat primul asediu otoman. Însă cetatea rezistă eroic şi turcii ridică asediul îndreptându-se spre Braşovul încă nefortificat, pe care îl distrug. Turcii au mai asediat fără succes cetatea din Râşnov şi în campaniile din 1436 și 1441. Atât în timpul catastrofelor naturale, cât şi a invaziilor militare, şansa supravieţuirii aşezării de la poalele muntelui Postăvarul a fost refugierea locuitorilor săi în cetatea ridicată pe dealul ce domină drumul Branului. Cetatea, aşezată pe o stâncă abruptă, este accesibilă numai pe latura răsăriteană. Astfel, arhitectura sa a fost adaptată reliefului, fortificarea urmărind eficienţa apărării dealului, fără niciun fel de pretenţii arhitecturale de înfrumuseţare. Impozantă prin amplasament, pusă în evidenţă şi de dealul defrişat, cetatea a avut ziduri ridicate la o înălţime medie de 5 m, un număr maxim de 8 bastioane şi o intrare puternic fortificată. Cetatea comunităţii râşnovene are două curţi: exterioară şi interioară. În curtea exterioară, numită „curtea din faţa cetăţii” sau „grădina cetăţii", erau adăpostite vitele. Încă din secolul al XIV-lea, în curtea exterioară a fost ridicată o capelă. Intrarea principală în curtea interioară a cetăţii este precedată de o construcţie circulară fortificată, prevăzută cu numeroase guri de tragere, două herse şi un drum de strajă (Barbacana de Est). Datorită numeroaselor invazii militare, cetatea a fost „a doua vatră a Râşnovului", locuitorii târgului respectând de fiecare dată acelaşi scenariu salvator: refugierea în cetate şi apoi refacerea aşezării. În incinta cetăţii erau căsuţele locuitorilor (până în prezent au fost identificate 83 de încăperi), care serveau ca adăpost şi cămară în timpul asediilor. FÂNTÂNA CETĂŢII  Marele dezavantaj al locuirii cetăţii îl constituia lipsa alimentării cu apă. Când asediile se prelungeau, iar rezervele de apă erau pe sfârşite, refugiaţii din cetate ieşeau noaptea pe poarta principală şi aduceau lichidul vital de la un izvor ştiut numai de ei. COMOARA CETĂŢII  Cu prilejul asediului de la 1613, partea superioară a turnului Báthory a fost distrusă. Sub zidul prăbuşit a rămas inventarul turnului de apărare: trei căni de cositor cu capac, arme, instrumente, unelte de fier, ghiulele de piatră, ceramică, un ac de păr aurit şi cea mai valoroasă parte a tezaurului - 416 monede de argint. ,,Zestrea” turnului de apărare a fost descoperită în 2001. MĂRTURIE ISTORICĂ  În secolul al XVIII-lea schimbarea situaţiei politico-militare din sud-estul Europei în favoarea Imperiului Habsburgic, securizarea graniţelor sale sudice, a permis atât o dezvoltare economică neîntreruptă a Râşnovului, târg de graniţă, cât şi, prin diminuarea pericolului invaziilor militare, o scădere a interesului comunităţii râşnovene pentru întreţinerea cetăţii medievale. Mai mult, în 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri şi a grăbit transformarea cetăţii părăsite într-o ruină. În cetate era ţinut doar un singur paznic care trebuia să anunţe prin bătăi de clopot izbucnirea incendiilor.  Totuşi, în timpul revoluţiei din 1848-1849, Râşnovul fiind străbătut de armatele revoluţionarilor maghiari, dar şi de trupele imperiale austriece şi ţariste, locuitorii săi au preferat să se refugieze cu avutul lor în spatele zidurilor cetăţii. REŞEDINŢĂ REGALĂ?  Impresionaţi de avantajele dobândite de brăneni după transformarea castelului Bran în reşedinţa particulară a reginei Maria, Consiliul orăşenesc din Râşnov, întrunit într-o şedinţă festivă la 2 august 1923, decide dăruirea cetăţii Râşnovului Principelui Moştenitor Carol al României, râşnovenii sperând ca viitorul rege Carol al II-lea să transforme cetatea în „reşedinţă de odihnă, ca un loc de relaxare în acest sănătos colţ al Ţării Bârsei”. Însă Carol nu s-a arătat deloc interesat să locuiască într-o cetate medievală, la fel cum nu s-a arătat niciodată deosebit de entuziasmat de ideea mamei sale, regina Maria, de a transforma castelul Bran într-o reşedinţă regală. RESTAURAREA CETĂŢII  În 1937, după o vizită în cetatea Râşnovului, Octav Şuluţiu lăsa posterităţii o frumoasă descriere dar şi un înţelept îndemn: „Ar fi păcat să se distrugă această mărturie istorică. O reconstituire a ei s-ar impune. Dar nu o renovare care să o falsifice, să introducă elemente noi. Să se întărească tot ce există şi atâta”.  Cutremurul din 11 noiembrie 1940 afectează puternic cetatea. Renovarea, de care vorbea şi Octav Şuluţiu devenea absolut obligatorie. Întârziată de război şi de anii tulburi ai instaurării regimului comunist, restaurarea cetăţii Râşnov s-a desfăşurat abia în perioada 1955-1956. CETATEA ŞI FILMUL  Cetatea Râşnovului a intrat în istoria cinematografiei româneşti mai ales ca decorul preferat de regizorul Sergiu Nicolaescu pentru filmele sale istorice Dacii (1966) şi Nemuritorii (1974). În 1967, la Râşnov este realizat filmul Columna, o coproducţie româno-germano-italiană regizată de Mircea Drăgan, avându-i în rolurile principale pe Ilarion Ciobanu, Richard Johnson, Florin Piersic, Antonella Lualdi, Gheorghe Dinică. Filmul a fost nominalizat anul următor la ,,Globul de aur” şi la ,,Oscar” pentru cel mai bun film străin. În timpul filmărilor, în cetate s-au descoperit urme de locuire dacice. ULTIMUL ASEDIU  În perioada 2000 – 2007, cetatea medievală a fost agresată de intervenţiile ilegale ale chiriaşului cetăţii, SC Drumuri Publicitare SRL, reprezentată de Alberto Drera. Pe ruinele capelei evanghelice a fost ridicat un turn, în care s-au montat rezervoare de fibră de sticlă, în curtea interioară a fost construită o terasă-restaurant, în căsuţe urmau să fie amenajate spaţii de cazare, capela catolică din grădina cetăţii a fost distrusă în totalitate şi în aceeaşi incintă, terenul a fost nivelat cu escavatorul, determinând o reducere drastică până la anulare în unele locuri a posibilităţii de studiere a stratigrafiei sitului arheologic, iar în turnul triunghiular au fost montate ferestre de tip Vellux etc. Primăria Râşnov, proprietarul cetăţii, a reziliat în anul 2004 contractul de concesiune şi începând din vara anului 2008 a reluat administrarea, în întregime, a monumentului istoric. *Sursă text: http://www.rasnov-turism.ro/

Turul virtual al Cetății Rupea ▶️ https://tur3d.real-tour.ro/show/?m=y63YcnPT3pe Cetatea Rupea, aşa cum ni se înfăţişează astăzi, acoperă o suprafaţă de aproape 11 ha cu ziduri, turnuri şi curţi interioare. Datorită poziţiei dominante pe care o ocupă în apropierea drumului european E60, în dreptul oraşului, este o prezenţă remarcabilă de la mare distanţă. În ciuda unor speculaţii avansate de diferiţi autori, este sigur că suprafaţa sa a fost utilizată în preistorie, însă nu şi în Antichitate, de către daci sau romani. La fel de sigur este că reprezintă o creaţie medievală, un complex arhitectonic major, cu nivele rezultate în cinci secole de funcţionare. Anul primei sale consemnări documentare este 1324. Dar acesta nu este al întemeierii, care trebuie să fie anterioară măcar cu câteva decenii. Atunci când a început să funcţioneze, a fost mereu legată de autorităţile publice rânduite într-o ierarhie specifică Evului Mediu: rege – voievod – castelan – scaun şi autorităţi scăunale. Raporturile dintre ele s-au modificat doar în sensul eliminării intermediarilor, astfel încât, la final, dispunem de un centru al scaunului Rupea şi de autoritatea principatului Transilvaniei, intermediată adesea doar de „Universitatea” saşilor (organizarea autonomă), cu centrul de la Sibiu. Componentele cetăţii sunt mai uşor de înţeles dacă urmăm o sectorizare în funcţie de colina proeminentă, unde avem „Cetatea de sus” (incinta I), „Cetatea de mijloc” (incintele II şi III) şi „Cetatea de jos” (incinta IV). Fiecare se identifică printr-o centură de zidărie aparte, corespunzătoare unei epoci diferite, marcate de evoluţia armamentului, a tehnicilor de asediu sau de nivelul dezvoltării aşezării şi scaunului de care depindea finanţarea lucrărilor. La rândul lor, turnurile au o identitate acoperită de câte un nume propriu, care, în parte, le trădează o anume particularitate (adesea legată de funcţiune) rezultată din dezvoltarea lor istorică.  Pe linia dreaptă a curtinei de la intrare (incinta a IV-a), în dreapta Turnului porţii, avem Turnul Slujitorilor, în partea opusă, de cel al Slăninii (numit înainte „Turnul Nou”, dar care a ajuns să fie folosit pentru conservarea cărnii şi slăninilor comunităţii şi astfel şi-a schimbat numele). Pe frontul următor, al curtinei Cetăţii de mijloc, se află în ordine, de la dreapta, la stânga: Turnul Ungrei (cu dezvoltările sale mai mult arheologice), Turnul Pentagonal şi Turnul Diecilor (probabil destinat conservării arhivelor scăunale). Mai departe, turnurile se identifică mai uşor pe curtina de vest, unde se află Turnul Cercetaşilor, Turnul Capelei şi alte două turnuri mărginind culoarul de acces, dar slab conservate: Turnul Gros şi Turnul Pulverăriei (lângă intrarea în Cetatea de sus). Cel mai spectaculos este Turnul Pentagonal, a cărui „familie” constructivă, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, se regăseşte în arhitectura militară a întregii Transilvanii, influenţată de meşterii italieni ai Renaşterii tardive. Este evident că, spre deosebire de multe alte cetăţi ale Transilvaniei, Rupea a avut şansa unei conservări de excepţie. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, de când datează primele desene documentare credibile, realizate de către militari, degradările s-au legat mereu de dispariţia acoperişurilor şi rapidul colaps al unor zidării rămase astfel neprotejate. Intrarea cetăţii în istorie s-a marcat printr-o luptă purtată între rebelii din rândul elitei saşilor, împotriva oamenilor voievodului Transilvaniei (1324). Apoi, se poate specula pe ideea că părăsirea sa de către reprezentanţii voievodatului a avut loc după invazia turcească din 1421. Cert este faptul că cetatea a fost cedată, în acea vreme, în stăpânirea deplină a scaunului Rupea. Informaţiile foarte zgârcite care o privesc direct se datorează acestei apartenenţe şi faptului că arhivele locului s-au conservat doar de la mijlocul secolului al XVII-lea. În secolul al XVI-lea, o bună parte din comunitatea locală a saşilor privilegiaţi s-a mutat cu totul între zidurile cetăţii. Atunci cetatea trebuie să fi arătat ca un oraş în miniatură, în care locuiau în permanenţă câteva sute de oameni. Populată intens, înainte de anul 1621, cetatea şi-a dobândit întreaga planimetrie pe care astăzi o regăsim pe teren. Locuitorii săi dispuneau de toate facilităţile: case de locuit (aproape o sută), spaţii pentru administraţia comunităţii şi a scaunului, capelă, casa preotului, loc pentru căruţe, depozite de documente, provizii şi arme, fântână, loc de târg (Cetatea de jos). Probabil apogeul său a fost în secolul al XVII-lea, de când cunoaştem cele mai multe inscripţii de construcţie/reparaţie (din păcate, dispărute în cea mai mare parte). Apoi, la finele veacului, armata habsburgică a folosit cetatea de mai multe ori ca bază de încartiruire şi pregătire de campanie. Localitatea avea statut de târg, iar cultura sa materială redescoperită ne spune că aici nu a fost niciodată o cetate ţărănească. Legarea ei de nişte ţărani s-a făcut tardiv, alunecându-se dinspre concepţiile democraţiei burgheze, apoi consolidându-se datorită istoriografiei marxiste, prin comparaţie cu bisericile fortificate. Dar, stăpânii locului nu şi-au numit altfel ansamblul decât „cetate” (Burg) sau „castel” (Schloss). Graţie fortificaţiilor şi înţelepciunii gospodarilor ei, Rupea nu fost atacată, cucerită sau jefuită în toate aceste secole. Cetatea a fost părăsită treptat, din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, după asigurarea politică garantată de către armata Imperiului Habsburgic. Un singur moment trecător, de refugiere în cetate, a mai fost înregistrat la 1789, la panica provocată de o posibilă agresiune turcească. Acela a fost chiar ultimul eveniment în care cetatea a fost solicitată pentru apărare. Viaţa s-a reluat la baza cetăţii, în jurul amplasamentului bisericii parohiale evanghelice (fostă catolică). Însă, un fond special de întreţinere a cetăţii a fost creat de către primărie în anul 1838. Fondurile şi donaţiile au existat de-a lungul întregului secol XIX, cu destinaţie precisă pentru întreţinerea locului, denumit deja „monument”. Mai mult, în cetate a fost menţinut, cu domiciliu şi familie, un paznic permanent (într-o casă refăcută probabil în jurul anului 1850). O colecţie cu rost proto-muzeal a existat în cetate mult timp. În 1792, se aflau printre alte piese, 53 de arme de foc, ghiulele şi tipare de turnat gloanţe. Tot pe atunci, erau menţionate părţi de armuri, coifuri şi cămăşi de zale. Se mai ştie că la 1812, un tun al cetăţii, turnat la 1613, a fost topit, o altă parte a fost împrăştiat în timpul Revoluţiei de la 1848-1849, iar la finele secolului al XIX-lea se mai aflau acolo alte piese de armament aparţinătoare vechiului arsenal de care avuseseră parte toate marile cetăţi ale Transilvaniei. Cea mai radicală schimbare a cetăţii s-a produs în urma programului de restaurare din anii 2010-2012, când cetatea şi-a recuperat şi renovat mare parte din zestrea originală, aflată mult timp în uitare. Programul de vizitare al Cetăţii Rupea: Perioada 01 noiembrie – 31 martie: 9:00 – 17:00 Perioada 01 aprilie – 31 august: 9:00 – 20:00 Perioada 01 septembrie – 31 octombrie: 9:00 – 19:00 Tarife: Persoane Adulte – 15 lei / persoană Persoane Adulte cu audioghid – 20 lei / persoană Copii până la 18 ani – 8 lei / persoană Tarife Grupuri: Grupuri de minim 20 persoane adulte – 12 lei / persoană Grupuri de minim 20 persoane minore – 5 lei / persoană Persoană de contact – Dl. Călbează Adrian: (0728) 950 646 Sursa

În Viscri se păstrează un ansamblu complet şi deosebit de bine conservat de arhitectură rurală tipică regiunii, o imagine autentică a începutului de sec. XIX. Datorită valorii culturale istorice, centrul satului împreună cu biserica fortificată au fost înscrise în 1999 pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO.  Biserica fortificată din Viscri este un exemplu impresionant de arhitectură defensivă transilvană. Pe fundaţiile bisericii romanice ridicate de către primii colonişti secui a fost construit mai întâi un cor trapezoidal, după ce absida existentă a fost demolată.  În jurul anului 1500 biserica a fost fortificată. Astfel a fost prelungită sala bisericii şi s-a făcut legătura cu donjonul până atunci de sine stătător, care aparţinuse probabil unei familii de greavi. Donjonul a fost înălţat cu un nivel cu camere pentru clopote şi cu drum de strajă pe console. Un al şaselea nivel prevăzut cu orificii de tragere este realizat în acoperiş. Nivelul fortificat al corului a fost demolat în 1743.  Zidul de incintă, înalt de 7m a fost ridicat la început de sec. al XVI-lea, iar în sec. al XVII-lea a fost prevăzut cu case fortificate, turnuri defensive şi drumuri de strajă, care se mai păstrează şi astăzi.  În vremurile paşnice de după 1743 drumul de strajă a fost demolat, în locul lui fiind construite cămări de cereale pentru săteni. Interiorul bisericii păstrează încă tavanul casetat din 1743 şi mobilarea austeră. Programul de vizitare: Luni - Sâmbătă 10:00-13:00 și 15:00-18:00 Duminică după anunțare prealabilă Contact:  Dna Gerhild Gross, tel.: 0040742077506 sau 0040742069477  *Surse text și foto: http://www.rupeaturistica.ro/; http://kirchenburgen.org/

Turul virtual al Cetății Făgărașului ▶️ https://tur3d.real-tour.ro/show/?m=DYQpi61HQPE Cetatea Făgărașului este cel mai important monument al Făgărașului, unul dintre cele mai mari din țară și chiar din Europa. Complexul feudal de la Făgăraș, a cărui construcție a început la sfârșitul secolului al XIV-lea și se continuă, prin adaugări succesive, până la mijlocul secolului al XVII-lea, a fost precedat de-o fortificație din lemn, înconjurată cu un șanț și val de pământ, atestată arheologic pentru secolul al XII-lea.  Această fortificație, dovada unei organizări politico-feudale autohtone voivodale, a fost distrusă la mijlocul secolului al XIII-lea, în urma unui puternic incendiu, după cum atestă vestigiile scoase la iveală prin săpăturile arheologice care au însoțit lucrările de restaurare.  În secolul al XV-lea cetatea din piatră și cărămidă de la Făgăraș, care era o cetate militară de apărare, avea o incintă patrulateră, cu patru turnuri bastioane la colțuri și un turn de avanpost de tip baricadă pe latura de est.  După scindarea Regatului Feudal Maghiar în anul 1541, ca urmare a înfrângerii de la Mohacs, Transilvania devine Principat autonom sub suzeranitate otomană. În acest cadru, domeniul și Cetatea Făgărașului intră în proprietatea ereditară a principilor Transilvaniei. Mulți dintre aceștia au acordat o atenție deosebită Făgărașului contribuind la dezvoltarea culturală și economică a întregii zone.  Mihai Viteazul, domn al Țării Românești între 1593-1601 și primul unificator al celor trei țări românești poartă, conform unei vechi tradiții voivodale, titlul de "herțeg al Făgărașului", încă din anii 1597-1599 și își manifestă pretențiile asupra acestui teritoriu pe baza unui "ius antiquum vaivodarum valachiae transalpinae" (vechi drept voivodal al Țării Românești).  În anul 1599, în urma campaniei din Transilvania, Mihai Viteazu intră în posesia efectivă a Făgărașului, iar la sfârșitul aceluiași an cetatea și domeniul sunt dăruite soției sale, Doamna Stanca, devenind astfel loc de adăpost pentru averile și familia domnului.  Mihai Viteazul a acordat o atenție deosebită Făgărașului datorită poziției sale strategice: în aprilie 1600 cetatea devine centrul de adunare al oștilor înaintea campaniei din Moldova, iar în toamna anului 1600, după înfrângerea de la Mirăslău, tot aici are loc regruparea forțelor.  În secolul al XVII-lea, adaptările de construcții și adăugirile la care este supusă Cetatea Făgărașului vor culmina cu transformarea sa într-o fastuoasă reședință princiară, aceasta fiind perioada de apogeu a istoriei acestui maiestuos monument.  Destinația pe care au primit-o cele 85 de încăperi ale castelului s-a putut deduce din inventarele Cetății Făgărașului, în special cele din 1632, 1637, 1656, 1676.  În urma acestor lucrări efectuate în secolul al XVII-lea, Cetatea Făgărașului devine reședință a principilor Transilvaniei și centru politico-administrativ al marelui domeniu al Făgărașului, fiind un impunător centru medieval.  Atunci, importante lucrări la Cetatea Făgărașului au întreprins principii Gabriel Bethlen și Gheorghe Rackozi I.  Astfel, Gabriel Bethlen (1613-1629) a realizat loggii deschise în arcuri pe masive pile de zidărie. Concomitent, la colțurile cetății se construiesc cele patru bastioane cazemată în stil italian (trei "cu urechi" și unul în formă de "pană").  În timpul lui Gheorghe Rackozi I (1631-1648) au fost dublate, prin interior, zidurile exterioare de pe latura de nord și de sud, iar în spațiile create a fost aplicată umplutura de pământ, realizându-se o rezistență de 8 metri grosime. Totodată, construiește pe jumătatea nordică a laturii de est clădirea corpului de gardă, iar șanțul de apărare din jurul cetății este lărgit, adâncit și umplut cu apă din Olt, devenind astfel un adevărat lac.  Țara Făgărașului devine unul dintre cele mai mari și mai bogate domenii ale Transilvaniei cuprinzând peste 50 de sate administrate prin două curți secundare.  Începând cu anul 1696, după pătrunderea armatei imperiale austriece în Transilvania, Făgărașul devine proprietate a Coroanei Habsburgice. Schimbarea Gărzii  Garda cetății apare în fiecare sâmbătă și duminică de la ora 11:00. În acest fel se încearcă crearea atmosferei medievale a cetății.  Imaginea este întregită de prezența lebedelor.  Sursă text și foto: http://www.info-fagaras.ro/;  Video - https://www.youtube.com/Discover Romania