Cetatea Feldioara - Marienburg

Turnul apărat şi întreţinut de bresla ţesătorilor de in a fost construit în două etape, între anii 1421 – 1436 şi 1570 – 1573. • În prima etapă, au fost construite primele două nivele dintre cele trei galerii de luptă. Primul nivel a fost amenajat cu guri mari de tragere pentru folosirea armele de foc de calibru mare, bombarde şi archebuze, precum şi cu găuri pentru aruncarea materialelor incendiare. • Galeriile superioare, construite între anii 1570 – 1573, erau destinate armelor de calibru mic, care puteau fi folosite prin gurile de tragere înguste, de formă circulară, prezente pe tot parcursul traseului galeriilor de tragere. Au fost ridicate două turnuri de veghe destinate corpului de gardă care supraveghea oraşul atât din punct de vedere militar, cât şi din perspectiva observării unor eventuale incendii. • Construcţia de formă hexagonală închide o suprafaţă de 1616 m², străjuită de ziduri care, în unele segmente, măsoară 4,30 m la bază. Intrarea în incintă se făcea din suişul străzii Castelului, printr-o poartă culisantă, întărită cu turn şi un gang lung de aprox. 5 metri. După prăbuşirea turnului din nord-est, în urma cutremurului din 1710, a fost ridicat bastionul actual (1750). Pe faţada intrării în incintă se află încrustat într-o grindă de susţinere a plafonului anul 1807. Atunci au fost construite cele trei încăperi destinate unor ateliere școlare pentru pregătirea viitorilor meşteșugari ai oraşului. Evoluţia tehnicii militare, în special a armelor de foc, a dus la pierderea rolului militar și deja încă din anii 1750 – 1800, bastionul a fost abandonat. În anul 1910, deteriorarea monumentului a determinat autorităţile să întreprindă vaste lucrări de restaurare şi consolidare a zidurilor şi a galeriilor din lemn. Următoarele lucrări de restaurare şi întreţinere au fost efectuate în anii 1950, 1959 – 1961, 1970, 1975 și 1990 – 2001. După restaurarea din anul 1910, Bastionul Ţesătorilor a devenit muzeu. În prezent, aici este prezentată Expoziţia permanentă – Bastionul Ţesătorilor – „Braşovul/3 M” Sursa

Construit în 1912-1913, este amplasat la marginea SV a satului Feldioara şi îi comemorează cei 39 de tineri studenţi căzuţi în bătălia desfăşurată aici în 1612, sub conducerea judelui Braşovului Michael Weiss. Este un monument amplu cu o scară interioară care duce spre vârful turnului. Pe laturile de est și vest se află blazoanele Feldioarei, o cetate cu porțile deschise și cel al Brașovului, coroana și trunchiul cu rădăcinile unui copac. Sursa: http://viziteaza-feldioara.c4xp.ro/ro/article/read/monumentul-studentilor-eroi-sasi1_44 Este amplasat la marginea sud-vestica a comunei, dateaza din anul 1913. A fost construit în 1912-1913, fiind închinat celor 39 de tineri braşoveni căzuţi în bătălia desfăşurată aici în 1612. Batalia a avut la in data de 16 octombrie 1612 intre apărătorii cetăţii (printre care judele Braşovului, Michael Weiss, şi 39 de elevi ai gimnaziului Honterus, toţi victime ale luptei) şi trupele de secui ale lui Gabriel Bathory. http://www.ghidinfoturism.ro/obiective_turistice/transilvania/judetul_brasov/feldioara/monumentul_eroilor_sai/ În fiecare an, Forumul Democrat al Germanilor din judeţul Braşov, Parohia Braşov a Bisericii Evanghelice C.A. din România și Liceul „Johannes Honterus” îi comemorează pe concetăţenii căzuţi în lupta de la Feldioara şi, în general, pe toţi cei care şi-au pierdut viaţa ca victime ale terorii și despotismului, ale dictaturilor de orice fel, ale războaielor şi ale deportărilor în interiorul ţării sau în străinătate. Ajuns Voivod al Transilvaniei, Principele Gabriel Bathory are, la-nceputul secolului XVII, o tentativă de a uni sub sceptrul său țările românești. El trece munții cu oaste și atacă Valahia. După un debut promițător, planul său eșuează, iar la întoarcerea în Ardeal, campania devine un act de pedepsire a Brașovului și Țării Bârsei, ținut care nu era partizan al lui Bathory. Brașovul rezistă atacului acestuia, iar secuii lui Bathory atacă și pradă alte așezări din ținut. În 1612 cetatea de la Feldioara este ocupată de oștenii lui Bathory, iar Michael Weiss adună 800 de oameni și atacă cetatea pentru a o elibera. La 16 octombrie se dă lupta, iar oastea de strânsură adunată de jude este înfrântă și Michael Weiss este decapitat. Printre voluntarii care au luptat sub comanda sa, se numărau și 40 de studenți honteriști, căci așa erau numiți elevii ciclului superior al Liceului Johannes Honterus, din Brașov. 36 dintre ei își află sfârșitul în această luptă. „În amintirea celor 40 de studenți, care aici, pe 16 octombrie 1612, au luptat pentru libertatea vieții lor” – aceste cuvinte sunt înscrise pe placa ce străjuie scările ce urcă-n turnul construit de sași în memoria tinerilor elevi ai liceului Johannes Honterus care s-au înrolat voluntari în armata lui Michael Weiss, pentru a elibera cetatea Feldioarei. Turnul înalt de 12m a fost ridicat după un proiect executat la Berlin, iar pentru realizarea construcției s-au adunat fonduri din donații ale comunităților săsești din întreaga Țara Bârsei. Deși s-a urmărit ca inaugurarea monumentului să fie făcută în octombrie 1912, odată cu comemorarea a 300 de ani de la momentul bătăliei, anul excesiv de ploios a făcut ca această construcție să fie finalizată abia în 1913. Se spune că monumentul este așezat chiar pe locul unde au fost îngropați tinerii. Localnicii îi comemorează în fiecare an, iar grupurile de turiști germani și sași care revin să viziteze locurile de unde au plecat trec adesea pe la Feldioara pentru a vedea monumentul închinat acestor eroi ai comunității săsești.

Între anii 1942-1945, la Feldioara a existat un lagăr de prizonieri. Derularea celui de-al doilea război mondial a făcut ca aici să fie deținuți prizonieri sovietici, iar apoi prizonieri maghiari. Lagărul a fost amenajat în clădirile administrative ale fostei fabrici de bere, pe malul lacului, în apropierea cantinei și internatului vechii Școli Agricole. Capacitatea sa era de aproximativ 700 de persoane. Din 1942 până în 1944, aici au fost încarcerați prizonieri sovietici. Marele Stat Major a indicat ca prizonierii să suplinească lipsa forței de muncă pentru unitățile agricole din zonă, astfel că în schimbul muncii prestate de deținuți, fermele din zonă asigurau, în mare măsură, hrana acestora. Prin grija Patriarhiei Române și a Crucii Roșii, în lagăr s-au construit o capelă și o troiță, iar capela a fost înzestrată cu icoane și cărți religioase. Slujbele erau ținute de preotul satului sau de preoți vorbitori de limba rusă, ce veneau în sat doar pentru a sluji în lagăr. După război, capela a fost distrusă de autoritățile comuniste, dar după 1990, prin colaborarea dintre Ministerul Cultelor și Ambasada Rusiei la București, mormintele celor 738 de prizonieri care au murit în lagăr au fost refăcute și o cruce metalică a fost ridicată pe Dealul Furcilor pentru a aminti acest episod istoric și comemorarea prizonierilor sovietici care și-au aflat sfârșitul pe aceste locuri. De la finalul anului 1944 până în 1945, prizonierii maghiari au luat locul rușilor în Lagărul nr. 2 din Feldioara. În memoria soldaților unguri care au fost deținuți aici, prin grija organizațiilor neguvernamentale maghiare, s-a clădit un monument. Sursă text: https://www.facebook.com/Centru-de-Informare-Turistica-Feldioara-422091824546588/

Monumentul eroilor sași a fost construit în 1912-1913, fiind închinat celor 39 de tineri braşoveni căzuţi în bătălia desfăşurată aici în 1612. Bătălia a avut loc în data de 16 octombrie 1612 între apărătorii cetăţii (printre care judele Braşovului, Michael Weiss, şi 39 de elevi ai gimnaziului Honterus, toţi victime ale luptei) şi trupele de secui ale lui Gabriel Bathory.

Biserica Ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul” Feldioara este situată în comuna cu acelaşi nume, judeţul Braşov. Localitatea este uşor accesibilă pe cale rutieră, fiind deservită de Drumul European E60 Brașov-Sighișoara, la doar 20 km de municipiul Braşov sau feroviară, prin staţia Feldioara Hm. Cadrul natural este remarcabil, peisajul muntos completând perfect arhitectura locală. Lăcaşul de cult a fost construit în anul 1788, datorită negustorului român din Braşov Ioan Ioanovici, împreună cu soţia sa, Ana. Planul bisericii a fost proiectat de arhitectul Ioan Morca şi lucrările au fost realizate sub supravegherea preotului Dumitru Martinovici. Construită în stil gotico-bizantin, biserica are formă de corabie cu o singură absidă în semipentagon, spre răsărit (altarul). Ferestrele sunt, de asemenea, realizate în stil bizantin, încadrate cu ogive gotice ce se integrează perfect în bolta bizantină a bisericii. Turnul înalt de 40-50 metri completează perfect forma bisericii.

Biserica evanghelică şi ruinele cetăţii Ordinului Cavalerilor Teutoni, aflate doar la un şant distanţă una de alta sunt mândria Feldioarei. Biserica romanică de sec. XIII, cu trei nave şi turn clopotniţă prezintă o particularitate interesantă: la al doilea nivel al turnului este construită o tribună de ctitor acoperită cu boltă. În sec. al XVIII-lea turnul primeşte un nou acoperiş, construit după modelul Bisericii Negre din Braşov. Interiorul bisericii este bogat decorat, cu bolţi în cruce care sprijină în cor pe colonete cu capiteluri decorate cu motive vegetale, antropomorfice şi chiar scene biblice. Din altarul realizat înainte de Reformă se mai păstrează câteva panouri, depuse la Biserica Neagră. Din zidul de incintă se păstrează doar câteva urme, pe când zidurile cetăţii Ordinului Teuton realizate din piatră spartă şi piatră de râu încă se mai păstrează în apropiere. Zidul de incintă al acesteia din urmă avea 4 m grosime şi era întărit cu patru turnuri. În incintă încă se mai pot recunoaştele urmele unei capele. Contact: Cheile sunt la dl Gheorghe Taus tel: 0040727188557 adresa: str. Octavian Goga nr. 90 Sursă text: http://kirchenburgen.org/

Cetatea medievală locuită a Brașovului este una dintre puținele cetăți medievale din Europa, care este încă locuită pe vechile amplasamente. Cetatea Brașovului, edificată între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, considerată a fi una dintre cele mai puternice din Transilvania, păstrează numeroase vestigii care, în urma restaurărilor efectuate în ultimii ani, au devenit obiective de mare atracție dintre care: Bastionul Cojocarilor, Bastionul Postăvarilor, Bastionul Țesătorilor – Muzeul Cetății Brașovului, Bastionul Frânghierilor, Biserica Neagră, Casa Sfatului – Muzeul Județean de Istorie, Turnul Alb, Turnul Negru, Turnul Măcelarilor, Bastionul Graft – pod fortificat peste pârâul Graft, Poarta Ecaterinei, Cetățuia, Bastionul Fierarilor, Muzeul “Casa Mureșenilor”.

Datorită poziţiei strategice, biserica din Prejmer a fost puternic fortificată.  Construcţia acesteia a fost începută de către cavalerii teutoni în 1218, iar după expulzarea lor a fost finalizată de către cistercieni. Planul în formă de cruce greacă a fost modificat în perioada 1512-1515 prin anexarea a două nave laterale inegale şi prin extinderea navei centrale. Deasupra careului este ridicat în 1461 un turn clopotniţă.  Clădirea bisericii nu a fost niciodată fortificată, ci a fost protejată de zidul de incintă înalt de 14 m, întărit cu cinci turnuri de apărare, cu zwinger şi şanţ de apă. O caracteristică valoroasă păstrată până azi o reprezintă camerele de locuit şi cămările de provizii desfăşurate pe 4 etaje pe faţa interioară a zidului, având în spate drumul de strajă. Interiorul simplu nu păstrează urme de fresce, iar pictura de sec. XIX a fost îndepărtată cu ocazia restaurărilor. În interiorul bisericii atracţia principală o reprezintă altarul triptic, cu scena crucificării pe panoul central. În 1999, biserica a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.  Contact: Oficiul Parohial Evanghelic Prejmer Tel.: +40268362042 *Sursă text * Sursă video

IMPORTANT: În această perioadă se poate vizita doar exteriorul și grădina Cetății. Accesul în interiorul Cetății nu este permis din cauza lucrărilor de restaurare. Program de vizitare: zilnic, 9:00 - 17:00 Accesul vizitatorilor în grădina Cetății este gratuit. Accesul este permis tuturor, cu respectarea distanțării. Purtarea măștii este obligatorie.  Cetatea Râşnov străjuiește străvechiul Oraș al Rozelor și este unul dintre cele mai frumoase și mai vizitate monumente din județul Brașov. Se numără printre cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea.  În secolul al XVII-lea, interiorul cetăţii a fost organizat ca o mică aşezare cu locuinţe, şcoală, capelă și fântână, putând astfel asigura traiul cvasinormal al populaţiei pe termen lung.  CETATEA DACICĂ  Pe Dealul Cetăţii, cercetările arheologice au demonstrat existenţa unor elemente de fortificaţie încă din epoca bronzului. Sistemul defensiv consta din 3 şanţuri şi tot atâtea valuri de apărare, plasate în punctul vulnerabil, adică spre Est. Fortificaţia dacică este anterioară cuceririi Daciei de către romani şi pare a-şi afla sfârşitul în preajma războaielor dacice. CETATEA TEUTONĂ  Cetatea medievală se presupune că a fost construită în perioada 1211–1225, cât a durat stăpânirea teutonă în Ţara Bârsei, iar după plecarea cruciaţilor, cetatea din lemn a fost reconstruită sau transformată în una din piatră. Deşi nu există nicio menţiune documentară care să confirme această ipoteză, totuşi, fortificarea colinei încă din antichitate, sarcinile militare primite de comunitatea săsească din Ţara Bârsei în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, tehnica construcţiei, fundaţia şi elevaţia primei incinte, identificate de majoritatea istoricilor în secolul al XIII-lea, ar putea fi argumente care să susţină ipoteza existenţei unei cetăţii anterioare primei menţiuni documentare. BURGUL DE PE DEAL  Prima menţiune documentară a cetăţii de la Râşnov se referă la o fortificaţie puternică care rezistă asediului inamic şi salvează vieţile locuitorilor refugiaţi între zidurile sale şi datează din anul 1335, când, în timpul unei invazii a tătarilor în Transilvania, Ţara Bârsei a fost pustiită în întregime. În anul 1421 este atestat primul asediu otoman. Însă cetatea rezistă eroic şi turcii ridică asediul îndreptându-se spre Braşovul încă nefortificat, pe care îl distrug. Turcii au mai asediat fără succes cetatea din Râşnov şi în campaniile din 1436 și 1441. Atât în timpul catastrofelor naturale, cât şi a invaziilor militare, şansa supravieţuirii aşezării de la poalele muntelui Postăvarul a fost refugierea locuitorilor săi în cetatea ridicată pe dealul ce domină drumul Branului. Cetatea, aşezată pe o stâncă abruptă, este accesibilă numai pe latura răsăriteană. Astfel, arhitectura sa a fost adaptată reliefului, fortificarea urmărind eficienţa apărării dealului, fără niciun fel de pretenţii arhitecturale de înfrumuseţare. Impozantă prin amplasament, pusă în evidenţă şi de dealul defrişat, cetatea a avut ziduri ridicate la o înălţime medie de 5 m, un număr maxim de 8 bastioane şi o intrare puternic fortificată. Cetatea comunităţii râşnovene are două curţi: exterioară şi interioară. În curtea exterioară, numită „curtea din faţa cetăţii” sau „grădina cetăţii", erau adăpostite vitele. Încă din secolul al XIV-lea, în curtea exterioară a fost ridicată o capelă. Intrarea principală în curtea interioară a cetăţii este precedată de o construcţie circulară fortificată, prevăzută cu numeroase guri de tragere, două herse şi un drum de strajă (Barbacana de Est). Datorită numeroaselor invazii militare, cetatea a fost „a doua vatră a Râşnovului", locuitorii târgului respectând de fiecare dată acelaşi scenariu salvator: refugierea în cetate şi apoi refacerea aşezării. În incinta cetăţii erau căsuţele locuitorilor (până în prezent au fost identificate 83 de încăperi), care serveau ca adăpost şi cămară în timpul asediilor. FÂNTÂNA CETĂŢII  Marele dezavantaj al locuirii cetăţii îl constituia lipsa alimentării cu apă. Când asediile se prelungeau, iar rezervele de apă erau pe sfârşite, refugiaţii din cetate ieşeau noaptea pe poarta principală şi aduceau lichidul vital de la un izvor ştiut numai de ei. COMOARA CETĂŢII  Cu prilejul asediului de la 1613, partea superioară a turnului Báthory a fost distrusă. Sub zidul prăbuşit a rămas inventarul turnului de apărare: trei căni de cositor cu capac, arme, instrumente, unelte de fier, ghiulele de piatră, ceramică, un ac de păr aurit şi cea mai valoroasă parte a tezaurului - 416 monede de argint. ,,Zestrea” turnului de apărare a fost descoperită în 2001. MĂRTURIE ISTORICĂ  În secolul al XVIII-lea schimbarea situaţiei politico-militare din sud-estul Europei în favoarea Imperiului Habsburgic, securizarea graniţelor sale sudice, a permis atât o dezvoltare economică neîntreruptă a Râşnovului, târg de graniţă, cât şi, prin diminuarea pericolului invaziilor militare, o scădere a interesului comunităţii râşnovene pentru întreţinerea cetăţii medievale. Mai mult, în 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri şi a grăbit transformarea cetăţii părăsite într-o ruină. În cetate era ţinut doar un singur paznic care trebuia să anunţe prin bătăi de clopot izbucnirea incendiilor.  Totuşi, în timpul revoluţiei din 1848-1849, Râşnovul fiind străbătut de armatele revoluţionarilor maghiari, dar şi de trupele imperiale austriece şi ţariste, locuitorii săi au preferat să se refugieze cu avutul lor în spatele zidurilor cetăţii. REŞEDINŢĂ REGALĂ?  Impresionaţi de avantajele dobândite de brăneni după transformarea castelului Bran în reşedinţa particulară a reginei Maria, Consiliul orăşenesc din Râşnov, întrunit într-o şedinţă festivă la 2 august 1923, decide dăruirea cetăţii Râşnovului Principelui Moştenitor Carol al României, râşnovenii sperând ca viitorul rege Carol al II-lea să transforme cetatea în „reşedinţă de odihnă, ca un loc de relaxare în acest sănătos colţ al Ţării Bârsei”. Însă Carol nu s-a arătat deloc interesat să locuiască într-o cetate medievală, la fel cum nu s-a arătat niciodată deosebit de entuziasmat de ideea mamei sale, regina Maria, de a transforma castelul Bran într-o reşedinţă regală. RESTAURAREA CETĂŢII  În 1937, după o vizită în cetatea Râşnovului, Octav Şuluţiu lăsa posterităţii o frumoasă descriere dar şi un înţelept îndemn: „Ar fi păcat să se distrugă această mărturie istorică. O reconstituire a ei s-ar impune. Dar nu o renovare care să o falsifice, să introducă elemente noi. Să se întărească tot ce există şi atâta”.  Cutremurul din 11 noiembrie 1940 afectează puternic cetatea. Renovarea, de care vorbea şi Octav Şuluţiu devenea absolut obligatorie. Întârziată de război şi de anii tulburi ai instaurării regimului comunist, restaurarea cetăţii Râşnov s-a desfăşurat abia în perioada 1955-1956. CETATEA ŞI FILMUL  Cetatea Râşnovului a intrat în istoria cinematografiei româneşti mai ales ca decorul preferat de regizorul Sergiu Nicolaescu pentru filmele sale istorice Dacii (1966) şi Nemuritorii (1974). În 1967, la Râşnov este realizat filmul Columna, o coproducţie româno-germano-italiană regizată de Mircea Drăgan, avându-i în rolurile principale pe Ilarion Ciobanu, Richard Johnson, Florin Piersic, Antonella Lualdi, Gheorghe Dinică. Filmul a fost nominalizat anul următor la ,,Globul de aur” şi la ,,Oscar” pentru cel mai bun film străin. În timpul filmărilor, în cetate s-au descoperit urme de locuire dacice. ULTIMUL ASEDIU  În perioada 2000 – 2007, cetatea medievală a fost agresată de intervenţiile ilegale ale chiriaşului cetăţii, SC Drumuri Publicitare SRL, reprezentată de Alberto Drera. Pe ruinele capelei evanghelice a fost ridicat un turn, în care s-au montat rezervoare de fibră de sticlă, în curtea interioară a fost construită o terasă-restaurant, în căsuţe urmau să fie amenajate spaţii de cazare, capela catolică din grădina cetăţii a fost distrusă în totalitate şi în aceeaşi incintă, terenul a fost nivelat cu escavatorul, determinând o reducere drastică până la anulare în unele locuri a posibilităţii de studiere a stratigrafiei sitului arheologic, iar în turnul triunghiular au fost montate ferestre de tip Vellux etc. Primăria Râşnov, proprietarul cetăţii, a reziliat în anul 2004 contractul de concesiune şi începând din vara anului 2008 a reluat administrarea, în întregime, a monumentului istoric. *Sursă text: http://www.rasnov-turism.ro/