Biserica evanghelică fortificată Feldioara

În NE–ul unei piaţete, pe strada principală a satului, se ridică cetatea bisericească. De la bazilica cu hramul Sfântului Petru, realizată la începutul sec. 14. se păstrează doar 2 chei de boltă, astăzi, înzidite în masa altarului, care reprezintă un „Agnus Dei” şi Sfântul Petru . Biserica medievală a fost demolată în 1794 şi în 1797 a fost terminată noua biserică care are corul orientat spre vest şi este o biserică hală cu 3 nave. Patru perechi de piloni cu secţiune octogonală cu capiteluri ionice legate prin arce” mâner de coş” suportă un tavan drept. În navele laterale sunt balcoane. Corul are înspre vest o absidă semicirculară. Biserica este în conjurară de 2 respectiv trei incinte. Zidul interior, de 8m înălţime, are un plan oval iar spre est două segmente de linie dreaptă la a căror intersecţie este un turn cu plan pentagonal din anul 1676. Zidul de incintă este prevăzut cu fante de tragere şi guri de păcură. Biserica a trecut printr-un proces de reabilitare în perioada 4 februarie 2020 - 17 noiembrie 2023, datorită implementării unui proiect finanțat prin Programul Operațional Regional 2014-2020. Lucrările au inclus reabilitarea fundațiilor, curățarea și refacerea rosturilor, refacerea legăturilor elementelor dislocate, eliminarea drenului perimetral, precum și conservarea diafragmelor portante și a bolții de la capelă. De asemenea, s-au efectuat consolidări la planșeele bisericii, completări la turnuri și reabilitarea scărilor, toate contribuind la îmbunătățirea rezistenței, stabilității, siguranței în exploatare și durabilității ansamblului. Astfel, Biserica Evanghelică Fortificată din Sânpetru renaște în toată splendoarea sa istorică, pregătită să ofere o experiență autentică vizitatorilor interesați de patrimoniul cultural și arhitectural al regiunii. Sursă text: https://www.agramonia.com/

Capela construită în a doua jumătate a sec. al XIII-lea in Cincșor a fost punctul de plecare pentru ridicarea actualei biserici finalizate în 1421. Edificiul a fost fortificat pas cu pas in sec. XV- XVI, după cum mărturisesc structurile de tip “fachwerk”. Corul a fost sprijinit cu contraforți și prevăzut cu drum de strajă, sistem construit și la clopotniță. Sătenii au ridicat în jurul bisericii un zid de incintă cu patru turnuri de apărare și un șanț cu apă la exterior. Au folosit în acest scop inclusiv pietre provenite din ruinele unei tabere militare romane care se aflase pe un deal în apropiere. Ansamblul şi-a păstrat până astăzi imaginea medievală: între ziduri şi turnurile de apărare timpul pare că a stat pe loc. *Pentru vizitatori individuali: cheile sunt la d-na Iuliana Cseh, tel. +40756584739 *Grupurile de vizitatori sunt rugate să se anunțe în prealabil la d-na Carmen Schuster, tel: +40744373090 *sursă text & foto *sursă text & foto 

Construit în 1912-1913, este amplasat la marginea SV a satului Feldioara şi îi comemorează cei 39 de tineri studenţi căzuţi în bătălia desfăşurată aici în 1612, sub conducerea judelui Braşovului Michael Weiss. Este un monument amplu cu o scară interioară care duce spre vârful turnului. Pe laturile de est și vest se află blazoanele Feldioarei, o cetate cu porțile deschise și cel al Brașovului, coroana și trunchiul cu rădăcinile unui copac. Sursa: http://viziteaza-feldioara.c4xp.ro/ro/article/read/monumentul-studentilor-eroi-sasi1_44 Este amplasat la marginea sud-vestica a comunei, dateaza din anul 1913. A fost construit în 1912-1913, fiind închinat celor 39 de tineri braşoveni căzuţi în bătălia desfăşurată aici în 1612. Batalia a avut la in data de 16 octombrie 1612 intre apărătorii cetăţii (printre care judele Braşovului, Michael Weiss, şi 39 de elevi ai gimnaziului Honterus, toţi victime ale luptei) şi trupele de secui ale lui Gabriel Bathory. http://www.ghidinfoturism.ro/obiective_turistice/transilvania/judetul_brasov/feldioara/monumentul_eroilor_sai/ În fiecare an, Forumul Democrat al Germanilor din judeţul Braşov, Parohia Braşov a Bisericii Evanghelice C.A. din România și Liceul „Johannes Honterus” îi comemorează pe concetăţenii căzuţi în lupta de la Feldioara şi, în general, pe toţi cei care şi-au pierdut viaţa ca victime ale terorii și despotismului, ale dictaturilor de orice fel, ale războaielor şi ale deportărilor în interiorul ţării sau în străinătate. Ajuns Voivod al Transilvaniei, Principele Gabriel Bathory are, la-nceputul secolului XVII, o tentativă de a uni sub sceptrul său țările românești. El trece munții cu oaste și atacă Valahia. După un debut promițător, planul său eșuează, iar la întoarcerea în Ardeal, campania devine un act de pedepsire a Brașovului și Țării Bârsei, ținut care nu era partizan al lui Bathory. Brașovul rezistă atacului acestuia, iar secuii lui Bathory atacă și pradă alte așezări din ținut. În 1612 cetatea de la Feldioara este ocupată de oștenii lui Bathory, iar Michael Weiss adună 800 de oameni și atacă cetatea pentru a o elibera. La 16 octombrie se dă lupta, iar oastea de strânsură adunată de jude este înfrântă și Michael Weiss este decapitat. Printre voluntarii care au luptat sub comanda sa, se numărau și 40 de studenți honteriști, căci așa erau numiți elevii ciclului superior al Liceului Johannes Honterus, din Brașov. 36 dintre ei își află sfârșitul în această luptă. „În amintirea celor 40 de studenți, care aici, pe 16 octombrie 1612, au luptat pentru libertatea vieții lor” – aceste cuvinte sunt înscrise pe placa ce străjuie scările ce urcă-n turnul construit de sași în memoria tinerilor elevi ai liceului Johannes Honterus care s-au înrolat voluntari în armata lui Michael Weiss, pentru a elibera cetatea Feldioarei. Turnul înalt de 12m a fost ridicat după un proiect executat la Berlin, iar pentru realizarea construcției s-au adunat fonduri din donații ale comunităților săsești din întreaga Țara Bârsei. Deși s-a urmărit ca inaugurarea monumentului să fie făcută în octombrie 1912, odată cu comemorarea a 300 de ani de la momentul bătăliei, anul excesiv de ploios a făcut ca această construcție să fie finalizată abia în 1913. Se spune că monumentul este așezat chiar pe locul unde au fost îngropați tinerii. Localnicii îi comemorează în fiecare an, iar grupurile de turiști germani și sași care revin să viziteze locurile de unde au plecat trec adesea pe la Feldioara pentru a vedea monumentul închinat acestor eroi ai comunității săsești.

Între anii 1942-1945, la Feldioara a existat un lagăr de prizonieri. Derularea celui de-al doilea război mondial a făcut ca aici să fie deținuți prizonieri sovietici, iar apoi prizonieri maghiari. Lagărul a fost amenajat în clădirile administrative ale fostei fabrici de bere, pe malul lacului, în apropierea cantinei și internatului vechii Școli Agricole. Capacitatea sa era de aproximativ 700 de persoane. Din 1942 până în 1944, aici au fost încarcerați prizonieri sovietici. Marele Stat Major a indicat ca prizonierii să suplinească lipsa forței de muncă pentru unitățile agricole din zonă, astfel că în schimbul muncii prestate de deținuți, fermele din zonă asigurau, în mare măsură, hrana acestora. Prin grija Patriarhiei Române și a Crucii Roșii, în lagăr s-au construit o capelă și o troiță, iar capela a fost înzestrată cu icoane și cărți religioase. Slujbele erau ținute de preotul satului sau de preoți vorbitori de limba rusă, ce veneau în sat doar pentru a sluji în lagăr. După război, capela a fost distrusă de autoritățile comuniste, dar după 1990, prin colaborarea dintre Ministerul Cultelor și Ambasada Rusiei la București, mormintele celor 738 de prizonieri care au murit în lagăr au fost refăcute și o cruce metalică a fost ridicată pe Dealul Furcilor pentru a aminti acest episod istoric și comemorarea prizonierilor sovietici care și-au aflat sfârșitul pe aceste locuri. De la finalul anului 1944 până în 1945, prizonierii maghiari au luat locul rușilor în Lagărul nr. 2 din Feldioara. În memoria soldaților unguri care au fost deținuți aici, prin grija organizațiilor neguvernamentale maghiare, s-a clădit un monument. Sursă text: https://www.facebook.com/Centru-de-Informare-Turistica-Feldioara-422091824546588/

Monumentul eroilor sași a fost construit în 1912-1913, fiind închinat celor 39 de tineri braşoveni căzuţi în bătălia desfăşurată aici în 1612. Bătălia a avut loc în data de 16 octombrie 1612 între apărătorii cetăţii (printre care judele Braşovului, Michael Weiss, şi 39 de elevi ai gimnaziului Honterus, toţi victime ale luptei) şi trupele de secui ale lui Gabriel Bathory.

Biserica Ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul” Feldioara este situată în comuna cu acelaşi nume, judeţul Braşov. Localitatea este uşor accesibilă pe cale rutieră, fiind deservită de Drumul European E60 Brașov-Sighișoara, la doar 20 km de municipiul Braşov sau feroviară, prin staţia Feldioara Hm. Cadrul natural este remarcabil, peisajul muntos completând perfect arhitectura locală. Lăcaşul de cult a fost construit în anul 1788, datorită negustorului român din Braşov Ioan Ioanovici, împreună cu soţia sa, Ana. Planul bisericii a fost proiectat de arhitectul Ioan Morca şi lucrările au fost realizate sub supravegherea preotului Dumitru Martinovici. Construită în stil gotico-bizantin, biserica are formă de corabie cu o singură absidă în semipentagon, spre răsărit (altarul). Ferestrele sunt, de asemenea, realizate în stil bizantin, încadrate cu ogive gotice ce se integrează perfect în bolta bizantină a bisericii. Turnul înalt de 40-50 metri completează perfect forma bisericii.

În fortificaţia din Roadeş a fost probabil ridicată în sec. al XIV-lea o biserică sală cu cor poligonal şi clopotniţă. Clădirea a fost fortificată în sec. al XV-lea, turnul fiind înconjurat cu un zid masiv ce cuprindea pridvorul, la vremea aceea deschis. Corul şi nava erau protejate de caturi de apărare pe contraforţi, dotate cu guri de aruncare. În lateral a fost ridicată o sacristie pe două niveluri, iar turnul a fost supraînălţat prin adăugarea a cinci niveluri şi a unei platforme de apărare. Majoritatea sistemelor defensive ale corului, navei şi turnului au fost demolate în cursul sec. al XIX-lea. Biserica era înconjurată de un zid de fortificaţie cu zwinger şi patru turnuri de apărare, dintre care trei s-au conservat până în prezent. În interior se remarcă bolta corului în stil gotic târziu, tribunele parţial supraetajate, pictate cu imagini ale bisericii din Roadeş din perioada barocă, înainte ca vechile caturi de apărare să fi fost demolate, precum şi orga din 1838. Valorosul altar triptic din 1533 se află în prezent la Biserica Sf. Ioan din Sibiu. În luna februarie 2016 turnul bisericii s-a prăbușit parțial. Contact: Cheile sunt la dl. Gerhard Hietsch. tel.: 0040741959588 adresa: Roadeș, no. 63 Surse text și foto: http://kirchenburgen.org/; http://www.rupeaturistica.ro/

Biserica fortificată Buneşti a fost construită din rocă marină sedimentară, fosilele vizibile în zidărie purtând mărturia acelor timpuri. În schimb, casele ridicate în aceeaşi perioadă erau construite din lemn. În timpul atacurilor mereu însoţite de incendieri, sătenii se refugiau în fortificaţia rezistentă la foc. Fortificarea bazilicii romanice târzii, ridicate la sfârşitul sec. al XIII-lea, s-a petrecut devreme: navele laterale au fost demolate, iar peste nava principală şi peste turn s-au ridicat caturi de apărare. Corul va fi înălţat şi el în 1500 cu un cat de apărare, prevăzut cu maşiculiuri. Imaginea actuală a bisericii este îmbogăţită de turnul ridicat în 1847. Interiorul îngust şi înalt impresionează prin proporţiile sale, subliniate de tribuna pe două niveluri de pe partea de nord, realizată între 1680-1775, ale cărei panouri au fost pictate de familia Rössler, bunic şi nepot. Zidul de fortificaţie din sec. al XIV-lea a fost prevăzut cu 4 turnuri şi cămări pentru provizii pe partea interioară. Cheile se găsesc la fam. Wagner, tel.: 0040268248702, Bunești nr. 14 Sursă text și foto: http://kirchenburgen.org/

Biserica evanghelică din Meșendorf are o alură unitară, cu corul şi nava proporţionate, ambele boltite şi sprijinite la exterior de contraforturi egale. Un contrafort din nordul corului trădează însă locul vechii sacristii. În perioada ultimelor prefaceri de biserici în vederea apărării împotriva turcilor şi războaielor interne, ambele corpuri ale bisericii au fost supraînălţate, doar că, la coronament, soluţiile de apărare au fost lăsate pe seama unui coridor de strajă din lemn, sprijinit pe console. Cu aceeaşi ocazie au dispărut bolţile interioare. Din zestrea lor au fost neaşteptat conservate câteva cu cruci de ogive, pe care se pot descifra Dreapta Domnului (Dextra Domini) şi o Roză a Mariei, provenită chiar de la capătul de est al reţelei ogivale. Golul ferestrelor vechi a fost păstrat, dar decoraţiile originale au dispărut. La interior se regăseşte un tabernacol cu feronerie păstrată, dar nu neapărat medievală. O valoare ieşită din comun o au însă panourile tribunei, pictate la 1765, de către Georg Rosenauer, pentru că încearcă să redea, într-o manieră naivă, peisaje cu ansambluri construite. Fortificaţia se bazează şi pe turnul clopotniţă al bisericii, a cărui înălţime domină complexul. Contact: Cheile sunt la dna Doina Scoica tel.: 0040740903744 adresa: Meșendorf, nr. 102 Sursă text și foto: http://www.rupeaturistica.ro/