Obiectiv turistic - Făgăraș

Biserica „Sfântul Nicolae“, ctitorită de domnitorul martir Constantin Brâncoveanu, este cel mai vechi lăcaş de cult din Făgăraş. Mai bine de trei secole ne despart de începuturile acestei bijuterii brâncoveneşti, ridicată în 1697-1698. Deasupra uşii de intrare în pronaos se află o pisanie, cu slove săpate în piatră şi cu stema Ţării Româneşti, care ne spune că cel care a ctitorit această biserică închinată Sfântului Nicolae este domnitorul Constantin Brâncoveanu, iar biserica a fost construită în 1698, al zecelea de domnie al voievodului. Arhitectul nu este cunoscut, însă este foarte probabil că a fost vorba de unul dintre artiştii formaţi în atmosfera atât de complexă a Şcolii de la Hurezi. Biserica în ansamblul ei marchează prezenţa stilului renaşterii brâncoveneşti. Faţadele evidenţiază două brâie caracteristice acestui stil, la fel şi cornişele de sub streaşină, realizate în cărămidă aparentă. Pridvorul deschis este înconjurat de zece coloane octogonale. Şi clopotniţa are formă octogonală şi se află deasupra naosului. Cupolele sunt în număr de trei, din cărămidă şi de formă semisferică. Caracteristice pentru stilul brâncovenesc sunt şi cele şapte ferestre cu ancadramente din piatră sculptată ca şi ancadramentul uşii, păstrată în forma sa originală. Şi iconostasul bisericii “Sf. Nicolae” este cel original, sculptat cu deosebită măiestrie în lemn de stejar, în acelaşi stil brâncovenesc, poleit cu foiţă de aur. Pictura lui a fost realizată, aşa cum o dovedesc inscripţiile păstrate, de zugravul Preda din Câmpulung. Decorul altarului şi al naosului a fost executat în tehnica frescei, urmând îndeaproape iconografia şi maniera stilistică bizantină, de cei doi fii ai lui Preda, Preda şi Teodosie. Pictura din pronaos s-a executat mai târziu şi este opera unui pictor necunoscut, de o valoare mult mai mică. Surse text și foto: https://bisericabrancoveanu.wordpress.com/; https://www.facebook.com/BisericaBrancoveneascaFagaras/

Turul virtual al Cetății Făgărașului ▶️ https://tur3d.real-tour.ro/show/?m=DYQpi61HQPE Cetatea Făgărașului este cel mai important monument al Făgărașului, unul dintre cele mai mari din țară și chiar din Europa. Complexul feudal de la Făgăraș, a cărui construcție a început la sfârșitul secolului al XIV-lea și se continuă, prin adaugări succesive, până la mijlocul secolului al XVII-lea, a fost precedat de-o fortificație din lemn, înconjurată cu un șanț și val de pământ, atestată arheologic pentru secolul al XII-lea.  Această fortificație, dovada unei organizări politico-feudale autohtone voivodale, a fost distrusă la mijlocul secolului al XIII-lea, în urma unui puternic incendiu, după cum atestă vestigiile scoase la iveală prin săpăturile arheologice care au însoțit lucrările de restaurare.  În secolul al XV-lea cetatea din piatră și cărămidă de la Făgăraș, care era o cetate militară de apărare, avea o incintă patrulateră, cu patru turnuri bastioane la colțuri și un turn de avanpost de tip baricadă pe latura de est.  După scindarea Regatului Feudal Maghiar în anul 1541, ca urmare a înfrângerii de la Mohacs, Transilvania devine Principat autonom sub suzeranitate otomană. În acest cadru, domeniul și Cetatea Făgărașului intră în proprietatea ereditară a principilor Transilvaniei. Mulți dintre aceștia au acordat o atenție deosebită Făgărașului contribuind la dezvoltarea culturală și economică a întregii zone.  Mihai Viteazul, domn al Țării Românești între 1593-1601 și primul unificator al celor trei țări românești poartă, conform unei vechi tradiții voivodale, titlul de "herțeg al Făgărașului", încă din anii 1597-1599 și își manifestă pretențiile asupra acestui teritoriu pe baza unui "ius antiquum vaivodarum valachiae transalpinae" (vechi drept voivodal al Țării Românești).  În anul 1599, în urma campaniei din Transilvania, Mihai Viteazu intră în posesia efectivă a Făgărașului, iar la sfârșitul aceluiași an cetatea și domeniul sunt dăruite soției sale, Doamna Stanca, devenind astfel loc de adăpost pentru averile și familia domnului.  Mihai Viteazul a acordat o atenție deosebită Făgărașului datorită poziției sale strategice: în aprilie 1600 cetatea devine centrul de adunare al oștilor înaintea campaniei din Moldova, iar în toamna anului 1600, după înfrângerea de la Mirăslău, tot aici are loc regruparea forțelor.  În secolul al XVII-lea, adaptările de construcții și adăugirile la care este supusă Cetatea Făgărașului vor culmina cu transformarea sa într-o fastuoasă reședință princiară, aceasta fiind perioada de apogeu a istoriei acestui maiestuos monument.  Destinația pe care au primit-o cele 85 de încăperi ale castelului s-a putut deduce din inventarele Cetății Făgărașului, în special cele din 1632, 1637, 1656, 1676.  În urma acestor lucrări efectuate în secolul al XVII-lea, Cetatea Făgărașului devine reședință a principilor Transilvaniei și centru politico-administrativ al marelui domeniu al Făgărașului, fiind un impunător centru medieval.  Atunci, importante lucrări la Cetatea Făgărașului au întreprins principii Gabriel Bethlen și Gheorghe Rackozi I.  Astfel, Gabriel Bethlen (1613-1629) a realizat loggii deschise în arcuri pe masive pile de zidărie. Concomitent, la colțurile cetății se construiesc cele patru bastioane cazemată în stil italian (trei "cu urechi" și unul în formă de "pană").  În timpul lui Gheorghe Rackozi I (1631-1648) au fost dublate, prin interior, zidurile exterioare de pe latura de nord și de sud, iar în spațiile create a fost aplicată umplutura de pământ, realizându-se o rezistență de 8 metri grosime. Totodată, construiește pe jumătatea nordică a laturii de est clădirea corpului de gardă, iar șanțul de apărare din jurul cetății este lărgit, adâncit și umplut cu apă din Olt, devenind astfel un adevărat lac.  Țara Făgărașului devine unul dintre cele mai mari și mai bogate domenii ale Transilvaniei cuprinzând peste 50 de sate administrate prin două curți secundare.  Începând cu anul 1696, după pătrunderea armatei imperiale austriece în Transilvania, Făgărașul devine proprietate a Coroanei Habsburgice. Schimbarea Gărzii  Garda cetății apare în fiecare sâmbătă și duminică de la ora 11:00. În acest fel se încearcă crearea atmosferei medievale a cetății.  Imaginea este întregită de prezența lebedelor.  Sursă text și foto: http://www.info-fagaras.ro/;  Video - https://www.youtube.com/Discover Romania

Lângă Șinca Veche, la Ohaba, cea mai veche moară din Țara Făgărașului încă macină. Este o moară de apă care funcționează perfect în ciuda faptului că are mai mult de 130 de ani de activitate. Pietrele morii au fost aduse din Franța, în 1873 și nu au fost niciodată înlocuite. Pentru turiștii care se abat prin această zonă a Țării Făgărașului, cu destinația Șinca Veche și complexul mănăstirii rupestre, o oprire la Moara de Apă de la Ohaba completează experiența rusticului, a vieții satului așa cum se mai păstrează, în crâmpeie, din vechime.

Muzeul Ţării Făgăraşului este muzeul unei întinse zone istorice şi etnografice, al unei bogăţii de documente şi mărturii despre locuitorii Ţării Făgăraşului.

Vâltorile Lisa: Complexul de instalații tradiționale de prelucrare a lânii “La vâltori” este cel mai vechi din România, datând din anii 1850. Meșteșugul prelucrării lânii cu ajutorul instalațiilor care pot fi vizitate și astăzi a fost transmis din generație în generație. Program de vizitare: Duminică – Vineri, 9-18, lunile mai – octombrie. Sâmbătă este închis.