Atracție naturală

Situată în sud-estul judeţului Braşov, la poalele muntelui Ciucaş, acestă zonă adăposteste o comunitate importantă de anin, după cum îi spune şi numele. Pe lângă aninul care vegetează în asociere cu frasinul, o să fim surprinşi să găsim aici un număr de nu mai puțin de 3.000 de alte specii de plante, dintre care amintim: bulbuc de munte, ciuboţica cucului de munte, roiniţă, brânduşă de toamnă, sisinel de munte. La baza desemnării sitului se află trei specii de amfibieni: buhaiul de baltă cu burtă galbenă, tritonul cu creastă și salamandra. Dintre mamiferele prezente în sit amintim pisica sălbatică şi jderul. Atât locul fosilifer Purcăreni, cât și Aninișurile de pe Târlung, fac parte din situl Natura 2000 Ciucaș. Surse text și foto: http://romaniasalbatica.ro/; https://www.facebook.com/SpeciiDePlanteProtejateDinRomania/

Mai sus de satul Mercheaşa aparţinător comunei Homorod din judeţul Braşov, pe păşunea cu stejari seculari, la cca 1.7 km est - nord est de localitate se află Stejarul din Mercheaşa sau Bătrânul Carpaţilor. El are următoarele coordonate GPS: 25º 21' 49.191" long E & 46º 03' 59.047" lat N.  Specia arborelui este Quercus robur şi are următoarele caracteristici botanice:  • vârsta: cca 900 de ani;  • circumferinţa măsurată la (înăltimea de) 1,3 m de la pământ: 9.3 m;  • înălţimea arborelui este de 21.3 m şi are o coroană aproape întreagă, frumos rotunjită;  • până la înălţimea de 3 metri de la pământ prezintă 5 cioturi, urme ale unor ramuri rupte în decursul existenţei sale;  • nu prezintă urme ale existenţei insectelor dăunătoare.  • în partea de jos prezintă 4 zone cu scoarţă arsă superficial, probabil urme ale focurilor făcute de ciobanii care au grijă de vitele satului.  Informaţii despre ture ghidate de biologi sau experți în arii protejate găsiți pe site-ul www.carpaterra.org. Pentru excursii ghidate - 0720985529.

*Începând cu data de 21.10.2021 , din cauza incidenței de peste 6 la 1000 -Sars-Cov , Canionul Șapte Scări și tiroliana sunt închise pe perioadă neprecizată ! Canionul și Tiroliana Șapte Scări Canionul 7 Scari este un defileu sapat in calcare jurasice din partea vestica a muntilor Piatra Mare, in judetul Brasov,Romania. Lungimea lor este de 160 metri cu o diferenta de nivel de 58 metri, la o altitudine de 948 metri. Defileul este format din 7 trepte cu inaltimi intre 2,5 si 15 metri. Parcurgerea Canionului 7 Scari se face pe scari si platforme din metal montate in anul 2013. Nu se impune echipament specializat insa vizitatorii trebuie sa fie echipati cu bocanci/semighete, haine impermeabile. Pentru copii se recomanda ham de siguranta. Exista pericol de alunecare, caderi de pietre si arbori. Tot aici gasim si cea mai lunga tiroliana din tara. Aproximativ 4000 de metri de cablu, 37 de tronsoane pentru adulti si copii. Program zilnic  10:00-18:00 Tarifele de vizitare Canion 7 Scări: 10 lei /adult 5 lei / copil, elev, student * 5 lei /grup adulţi ** 2 lei / grup copii *** Informatii suplimentare: *Se considera copil de la varsta de 0 ani -14 ani. După aceasta varsta face dovada calitatii de elev/student cu carnetul de elev/student sau legitimaţie de student. **Grup organizat de minim 10 adulţi însoţiţi de ghid turistic atestat, care prezintă la achiziţionarea biletelor atestatul de ghid turistic. ***Conform Ordinului 3060 din 03.02.2014 – Condiţii de organizare a taberelor, excursiilor, expediţiilor si a altor activitati de timp liber in sistemul de invatamant preuniversitar.  

Cascada Tamina este situată în Masivul Piatra Mare pe Valea Pietrei Mici, la o altitudine de 1.100 de metri. Este, practic, o înşiruire de cinci cascade, cea mai mare având o înălţime de 10 metri. În zonă există şi posibilităţi de escaladă pentru cei pasionaţi. Sursă foto: http://www.predeal.ro/

Cheile Dopca sunt formate între culmile Munţilor Perşani şi bazinul Văii Mari. Acestea se intind pe o distanţă de 5 km, iar în chei se poate observa evoluţia Pământului în diferite ere geologice, prin straturile de roci foarte clar evidențiate. Formaţiunile în care se dezvoltă Cheile Dopca au vârsta de aproximativ 94 - 112 milioane de ani. Înălţimea cheilor variază între 5 şi 40 m, iar peisajul este unul interesant, format din zone împădurite, stânci izolate, curgeri de grohotiş, izbucuri şi văi. Punctul de acces este localitatea Bogata. Surse text și foto: http://romaniasalbatica.ro/; http://www.carpaterra.org/

Din vârful Postăvarului (1.799 m) către vest-sud-vest coboară o creastă din stâncă albă, calcaroasă, a cărei imagine este familiară localnicilor. Creasta sfârșește abrupt în Cheile Râșnoavei (Râșnovului) și apare pe harta turistică sub numele de Muchia Cheii. În impresionantul perete din Cheile Râșnoavei - malul drept - s-au stabilit mai multe trasee alpine, dintre care cele mai cunoscute sunt Santinela Cheilor și Surplombele de Aur. Alături de aceste trasee, în Cheile Râșnoavei au apărut și alte trasee care pot fi cu ușurință reperate, fiind marcate foarte vizibil cu vopsea, aplicată pe stâncă. Cheile Râşnoavei este zona ideală pentru a practica apinismul, călăria, bungee jumping-ul sau pentru plimbări și picnic-uri în mijlocul naturii. Din chei până la cabana Poiana Secuilor, până la cabana Trei Brazi, până în Poiana Brașov sunt 3 trasee: unul prin Râpa Dracului, care este foarte frumos și mai scurt, al doilea prin Valea Lungă, și al treilea prin Groapa de Aur. Pe stânci sunt trasee amenajate pentru alpiniști, se poate sări cu coarda elastică, se poate da cu tiroliana sau se poate escalada - chiar dacă nu ai experiență.

Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplită se găsesc pe malul stâng al văii Comăna, la 1 km de intrarea în sat. Rezervația desemnată în anul 2000, este de tip geologic și cuprinde bazalte cu aspect columnar. Este cel mai sudic punct al manifestărilor vulcanice de la noi din țară și are în cuprinsul ei Sfinxul Perșanilor, profil uman sculptat de eroziune în formațiunile bazaltice. Surse text și foto: http://www.dumbrava-narciselor.ro/; http://romaniasalbatica.ro/

Coloanele de bazalt de la Racoş, din frumosul defileu al Oltului săpat în Munţii Perşani, impresionează prin înălțimea lor de 10 – 15 m. În apropiere poate fi văzut şi un fragment al edificiului vulcanic de unde până nu demult s-a exploatat zgura bazaltică.

Zona deluroasă de aici, mozaicată cu multe pajişti şi păduri de foioase, este tipică pentru sud-estul Transilvaniei. Este una dintre cele mai importante zone din ţară pentru acvila ţipătoare mică, dar și pentru berza neagră, ciocănitoarea de stejar, sfrânciocul roşiatic sau cristelul de câmp. În Dealurile Homoroadelor se află şi rezervaţia naturală Cheile Vârghișului, situată în partea sudică a Carpaţilor Orientali, în zona de întâlnire a Munţilor Perşani cu Munţii Harghita. Cheile Vârghişului reprezintă unul dintre cele mai interesante fenomene naturale din sudul Carpaţilor Orientali, în care se regăsesc o serie de elemente naturale de valoare excepţională din punct de vedere botanic, zoologic, speologic și peisagistic. În chei se găsesc peste 120 de peșteri, dintre care se remarcă peștera Orban Balasz sau Șura Calului, care au intrări mai spectaculoase aproape de poteca turistică. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Găurile de la Zăplaz sunt considerate porți către o altă dimensiune. Spărturile în stâncă pot fi întâlnite, urcând de la Refugiul Spirlea pe traseul La Lanțuri din Piatra Craiului. Munții de cochilii pietrificate, care datează de pe vremea dinozaurilor s-au transformat în timp în găurile aflate în prezent la Zăplaz. Decupând parcă cerul, găurile de la Zăplaz înseamnă, de fapt, „gard de scânduri”, fiind asemănate deseori cu opera lui Gaudi. Pe lângă forma și măreția găurilor din munte, pentru care oamenii de știință nu au o explicație clară, ferestrele săpate în calcar sunt considerate posibile porți spre o altă dimensiune. Apa, vântul, anii au lucrat din greu la bolți, coloane, arcade, galerii, pentru a crea fenomenele de astăzi. Găurile de la Zăplaz este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Piatra Craiului, obiectiv pe care nu ar trebui să-l ratați dacă vă aflați în apropiere. Sursă text: https://www.visitzarnesti.ro/

În interiorul creierei s-a format Lacul de Smarald, denumire provenită de la culoarea apei. Se spune că ar avea o adâncime de 10 metri. Lacul de Smarald s-a format în urma topirii zăpezilor și a precipitațiilor. În apropiere se află și vulcanul stins, într-o zonă cu o vegetație mai săracă, roșiatică. În trecut, pe aceste locuri se exploata zgura vulcanică. Chiar dacă nu este apă, fauna continuă să existe și să reziste mediului. Geologii spun că locul este asemănător cu cel de la vulcanul Etna, unde se găsesc aceleași tipuri de roci și culori. Specialiștii au descoperit aici tipuri de zgură, precum cenușă, bombe vulcanice, piatra ponce, bazalturi, lave întărite, și multe altele.

Lacul fără fund este un crater adânc de câteva zeci de metri. Legenda spune cã oameni și animale și-au găsit sfârșitul în aceste ape tulburi, fără a mai ieși vreodatã la suprafață.

Rezervaţie paleontologică, situată la Întorsura Buzăului în apropierea comunei Purcăreni, reprezintă o veche carieră de calcare albe ce a fost închisă şi declarată monument al naturii. Zona ocrotită reprezintă un bloc masiv de calcare cu un volum de 200 de metri cubi, în care s-a identificat o bogată asociaţie de corali, branhiopode şi crustacei. Cercetările geologice şi paleontologice au scos în evidenţă faptul că aceste calcare formează un mic masiv de o mare importanţă pentru trecutul ţării noastre. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Parte din Carpații de Curbură din grupa Orientalilor, Postăvarul formează Munții Bârsei alături de Piatra Mare. Altitudinea maximă este dată de Vârful Postăvaru, 1.799 m, vârf care mai este cunoscut şi sub denumirea de Cristianul Mare. Importanța masivului este dată atât de habitatele formate din păduri de făgete și rășinoase valoroase, sau speciile de floră și faună protejate, cât și de turismul de iarnă practicat în Poiana Brașov. Vegetaţia este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, fiind alcătuită din păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în amestec, tufărişuri de arbuşti şi ierburi alpine, de pajişte sau de stâncărie. Fauna este foarte bine reprezentată, fiind alcătuită din mai toate speciile importante din zona montană: cerb, căprior, capră neagră, urs brun, lup, mistreţ, vulpe, râs, pisică sălbatică, jder etc. Dintre păsări amintim: cocoşul de munte, acvila de munte, acvila ţipătoare mică, corbul, piţigoiul moţat, ciocănitoarea neagră. Masivul Postăvaru este o staţiune montană importantă pentru ski pe timpul iernii, vara fiind frecventată atât de turişti ce străbat potecile montane, cât şi de biciclişti. Accesul se face pe diferite trasee montane atât din Braşov şi Poiana Braşov, cât şi din zonele adiacente: Râşnov, Predeal, Timişul de Sus. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Muntele Bunloc/Bolnoc era principalul loc de promenadă pentru săceleni. Altitudinea maximă este de 1.185 m. În anul 1933 aici a fost construită prima trambulină de sărituri cu schiurile din România, pe o structură de lemn, un an mai târziu, în 1934, având loc și primul concurs. Până în 1989 aici exista și pârtie de schi foarte apreciată și căutată de localnici și brașoveni. Astăzi muntele Bunloc este una din zonele cele mai căutate și apreciate de parapantiști. În zonă există și un telescaun care deservește iubitorii de parapantă și pe cei care doresc să urce muntele fără efort. Din anul 2016 muntele Bunloc a devenit un loc apreciat și de alergătorii montani, aici având loc o probă de alergare montană pe verticală în cadrul unui festival de sporturi montane. La 1.000 m altitudine există și cabana Sava, unde se poate rămâne și peste noapte.

Munții Grohotiș urmează în bună parte vechea graniță dintre Imperiul Austro-Ungar și Țara Românească. Unele borne se mai pot vedea și astăzi. Cel mai înalt pisc este vf. Gropșoarele – 1.768 m. Este un munte cu culmi blânde, însă fără posibilități de cazare. Creasta lui, între Săcele și Slănic, se poate parcurge în aproximativ 3 zile, cu cortul. De aici izvorărește râul Târlung. Traseele pornesc din Săcele (Babarunca – valea Tărlung – vf Bobu Mare – vf Grohotiș, Brădet – valea Doftanei Transilvane, pasul Predeluș - muntele Văii Negre, pasul Bratocea – vf Bobul Mare – vf Grohotiș) și din localitățile Slănic și Tristeni din Prahova. Sursă foto: http://www.carpati.org/

Munții Neamțului se întind între Săcele, Predeal, Azuga și Valea Doftanei, la sud de masivul Piatra Mare până la munții Baiului, la est de ei fiind munții Grohotiș. Cele mai înalte vârfuri sunt vf. Neamțului – 1923 m și vf. Paltinu 1900 m. Sunt munți accesibili, foarte căutați de pasionații de MTB, însă fără posibilități de cazare la cabane. Traseele cele mai accesibile pleacă din Azuga și Predeal și se îndreaptă spre vf Turcu, vf Paltinu și vf Neamțului. Alte trasee (mai lungi ca distanță) pleacă din Săcele prin valea Gârcinului – vf Paltinu – vf Neamțului. Sursă foto: http://romania-natura.ro

Munții Perşani aparţin masivului Carpaţilor Orientali, ocupând o suprafaţă apropiată de 1.000 km2. Văile Şinca şi a Bârsei îi despart de Munţii Făgăraşului şi Piatra Craiului. Spre nord se prelungesc pe nesimţite cu Munţii Harghitei. Posedă culmi de înălţime medie, în jur de 800-1.000 m. Cele mai mari vârfuri sunt Măgura Codlei (1.292 m) şi Vârful Ceţii (1.104 m).  Geografic se subdivid în trei componente majore.  Perşanii de Sud, între văile Şinca şi Bârsa, la sud, şi depresiunea Vlădeni, la nord. Altitudinile cele mai înalte sunt atinse prin vârfurile Hoapecu (980 m), Ciuta (975 m), Cetăţuiei (941 m), Frăsinet (935 m), Stimbavului (922 m).  Perșanii Centrali reprezintă adevărata fală a complexului montan. Sunt delimitaţi la sud de depresiunea Vlădeni şi la nord de valea râului Olt. În sectorul estic, descoperim culmi mai înalte (Cetăţii – 1.104 m, Horezu – 1.055 m, Coasta Ţiganului – 1.034 m) şi păduri mai compacte, în timp ce în partea vestică, mai scundă, are şi un aspect mai frământat.  Perşanii Nordici (denumiţi uneori şi Munţii Dugăului, după principalul vârf prezent acolo) sunt mai modeşti. Ne întâlnim cu vârfurile Părăul Fântânii (847 m), Chingii (815 m), Tipia Racoşului (820 m), Ascuns (988 m), Merca (1.002 m), Dugău (1.011 m). Printre cele mai importante podoabe ale acestor munţi se numără coloanele de bazalt. Cele de la Racoş, cu o suprafaţă mult mai mare (1,05 ha), din vecinătatea gării căii ferate, pe malul drept al Oltului, sunt produsul unei cariere exploatate doar în secolul XX. Partea de vest este protejată de lege, ca monument al naturii. Formele poliedrice ating şi înălţimi de până la 12 m. Rezervele de bazalt de la Hoghiz, mai amorfe, sunt acum în exploatare. Împrejurimile Racoşului sunt dintre cele mai consistente în relicve geologice, cu mărunte animale prinse în straturi străvechi. Locul fosilifer Carhaga, de 1,60 ha, se afla în raza comunei Racoş, între pâraiele Carhaga, şi Chioveş. Sedimente geologice, de culoare cenuşie şi rozalie, cu vinişoare de calcar, au prinse în ele o gamă de cefalopode. Formele insolite şi cromatica pietrelor se combină cu cea a lacului. Deşi nu fac parte din munţii propriu-zişi, extensiunea vulcanilor noroioşi de la Homorod se datorează tot istoriei foarte îndepărtate a teritoriului. Izvoare de apă sărată s-au înregistrat la Rupea (odinioară, câteva captate), Homorod (cu concentraţie sulfuroasă), Mercheaşa, iar o concentrare mai importantă o au izvoarele din Dacia şi Racoşu de Jos. Izvoare minerale, cu debit mic, aparţin teritoriului Homorodului. Zonele calcaroase din nord-vestul Munţilor Perşani adăpostesc stejarul pufos mojdrean, corn, răsură, viorea albă, iarba şarpelui etc. Se regăsesc şi câteva plante endemice, protejate (garofiţele albe de stâncă, florile azurii ale crucii voinicului şi cădelniţei şi o raritate locală de mur. Calitatea bună a păşunilor şi clima potrivită au întreţinut multă vreme herghelia de la Homorod (mai ales rasa Nonius), destinată armăsarilor de prăsilă ai armatei. Sunt frecvente fructele de pădure şi ciupercile. Surse text și foto: http://www.rupeaturistica.ro/; http://romaniasalbatica.ro/

Munții Piatra Mare fac parte din Carpații de Curbură și au o altitudine maximă de 1.844 m (vârful Piatra Mare). Atracțiile principale le reprezintă Canionul 7 Scări, Tiroliana, Cascada Tamina, vârful Piatra Mare și cabana Piatra Mare. Cabana, situată la altitudinea de 1.628 m, este deschisă non-stop și în ea există posibilitatea de cazare peste noapte. Traseele din masivul Piatra Mare au ca punct de plecare Dâmbu Morii (pentru Canionul 7 Scări, Tiroliană, cabana Piatra Mare și vârful Piatra Mare), Timișul de Sus (pentru cascada Tamina), Predeal (pentru vârful Piatra Mare și cascada Tamina) și Săcele (muntele Bunloc – cabana Piatra Mare – vârful Piatra Mare și Valea Gârcinului – cabana Piatra Mare – vârful Piatra Mare). Surse foto-video: http://romaniasalbatica.ro/; https://www.youtube.com/Romania Montană

La poalele Făgăraşilor, în satul Şinca, se află o pădure veche şi neatinsă, căreia i s-a dus vestea peste mări şi ţări. O pădure virgină! Frumuseţea şi unicitatea ei au făcut-o pretendentă la declara­rea ei drept “patrimoniu UNESCO”, cea mai înaltă dis­tinc­ţie pentru un loc natural. Turiştii străini vin în ade­vărate pelerinaje aici, ca să vadă pădurea neatinsă de la facerea ei, o minune ce la ei s-a pierdut. (Credit text: Formula As) Peste 300 de hectare de natură curată, neatinsă de om. Cocoşi de munte, urşi, salaman­dre, acvile sau ciocănitori, capre negre sau râşi, pădurile seculare ale Şincăi par a deveni o adevărată arcă a lui Noe. Pen­tru toate aceste vietăţi, aici e Raiul. Este regăsirea pădurii primordiale, unde fie­care arbore uriaş s-a născut dintr-o să­mânţă şi nu a fost plantat, unde fiecare palmă de pământ freamătă de viaţă. Trei sute de hectare de fericire, pe care vietă­ţile o simt şi vin să se bucure de ea, se adună aici, se cheamă unele pe altele. Dar nu doar străinii care ajung aici, ci şi oamenii de la poalele Făgăraşului au înţeles care este miza şi s-au hotărât să facă în zonă un alt fel de turism ecolo­gic, bazat pe ştiinţă şi educaţie. Nu vin hoarde de tu­rişti la pădurea virgină de la Şinca, însă cei care ajung sunt interesaţi să vadă şi să înţeleagă, să descopere şi să se bucure de o natură specială. Credit text: http://www.cunoastelumea.ro/raiul-de-la-facerea-lumii-padurea-virgina-de-la-sinca/ Ca zonă geografică, rezervaţia Codrii Seculari de la Şinca se situează în masivul Făgăraş, suprapunându-se total peste situl ROSCI 0122 Munţii Făgăraş, şi parţial peste aria de protecţie specială avifaunistică ROSPA 0098 „Piemontul Făgăraş”.

Peștera Bârlogul Ursului, monument al naturii, este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală, tip speologic) situată în partea central-nordică a județului Brașov, pe teritoriul administrativ al comunei Apața. Peștera Bârlogul Ursului cunoscută și sub numele de „Peștera din fața Scocinei”, cu o suprafață de 1 ha, este situată în partea centrală a Munților Perșani, la o altitudine de 726 m și este alcătuită dintr-o rețea de galerii orizontale, situate pe două nivele, de forma unui labirint. Rezervația prezintă un dublu interes științific: unul speologic, pentru formațiunile (draperiile) parietale de pe pereții peșterii, și altul geologic, datorită stratelor calcaroase. Sursă foto-video: https://www.youtube.com/Six Bv

Peștera de Gheață este considerată a fi cea mai importantă cavitate din Masivul Piatra Mare, fiind localizată în zona muntelui Gatul Chibei. Dezvoltată pe o fisura verticală, peștera are o deschidere de 50 m, cu orientare spre nord. În interiorul ei, temperatura este scazută pe toată perioada anului, existând uneori și zăpadă.

La peștera de la Uluce, mitul se împletește cu realitatea. Legenda spune cã aceastã peșterã, numitã a ulucelor, era adãpostul haiducilor care jefuiau la drumul mare boierii care treceau prin culoarul Rucãr - Bran. Credit foto: Andrei Samoil (București)

Peştera Liliecilor, sau Peştera cu lilieci este situată în spaţiul administrativ al satului Peştera, din comuna Moeciu, la 5 km de comuna Moeciu, pe versantul estic al dealului Bisericii, în partea de nord-vest a platformei Branului şi la o altitudine de 950 m. Peştera s-a format ca urmare a fenomenului de eroziune a muntelui calcaros de către unul din afluenţii pârâului Văii cu Cale, care astăzi este un pârâu temporar. Numele peşterii provine din existenţa în peşteră a unei numeroase colonii de lilieci. Cunoscută şi sub numele de Peştera Mare din satul Peştera sau Peştera Bădichii, peştera a fost semnalată cu multe secole în urmă, dar a fost explorată şi studiată abia la sfârşitul secolului trecut, de către speologul Iuliu Czaran, care a şi realizat primul marcaj spre peştera Liliecilor. Peştera Liliecilor este o peşteră uşor de vizitat, are o lungime de 370 m, din care 109 m de galerie activă şi o denivelare de 10 m. Accesul în peşteră se face printr-un culoar îngust, după care se ajunge într-o grotă, nu foarte mare, cu podea ascendentă. De aici mai porneşte o galerie, spre nord, care are o lungime de 15 m şi care se termină cu un horn. Peştera este o peşteră caldă, cu umiditate moderată şi este presărată cu multe formaţiuni calcaroase, cu "lacrimi ale pământului" şi cu camere care au tavan cu colorit diferit. Prin peşteră curge un pârâiaş plin de mâl. Deşi nu este necesar un echipament special, o lanternă fiind suficientă, este bine să aveţi un echipament de protecţie, pentru a evita murdărirea cu argilă şi guano (excremente ale liliecilor, justificate de existenţa în peşteră a numeroşi lilieci solitari sau grupaţi în colonii). Sursă text și foto: http://www.visitbran.com/

Peștera Râșnoavei este situată în Munții Postăvarul, aproape de localitatea Râșnov, județul Brașov. Cavitatea se întinde pe o lungime de aproximativ 390 m și este frumos decorată cu concrețiuni. În sezonul ploios nu este accesibilă, existând pericolul inundației. Cei care se încumetă să exploreze această peșteră au nevoie de un minim de echipament: îmbrăcăminte impermeabilă, bocanci sau cizme, lanternă și un ghiozdan cât mai micuț cu provizii pentru a economisi spațiu. Se poate ajunge la Peștera Râșnoavei pe traseul montan cu plecare din Râșnov, pe traseu marcat, Valea Cărbunarii, până la Peștera Râșnoavei (aprox. 1 oră). Un alt traseu montan cu plecare din Râșnov, este către Valea Cetății (spre Bisericuța Păgânilor - o stâncă ce poartă această denumire), care se întâlnește cu traseul de pe Valea Cărbunarii în platoul mare, apoi spre Peștera Râșnovei (aprox. 3 ore).

La o distanţă de numai 1,5 km de Râșnov şi 7,5 km de Poiana Braşov, Peştera Valea Cetăţii (aflată în rezervaţia naturală cu același nume) este o atracţie turistică de excepţie aflată la doi paşi de Cetatea din Râşnov. Lăculeţele ce oglindesc formaţiuni enigmatice perfect modelate de apă şi aer înconjoară o impozantă sală Catedrală care, cu cei peste 30.000 de metri cubi ai săi, deschide ochilor un tavan de poveste cu volute şi arce de calcar de un alb cum rar poţi vedea în lume. Amenajată cu cele mai moderne tehnologii, peştera oferă un parcurs şi o iluminare ce face şi un claustrofob să uite de pereţii care-l înconjoară şi să se simtă într-un palat de cristal. Accesul se face din parcarea de pe drumul naţional Poiana Braşov-Râşnov după 450 de metri de parcurs relaxant cu piciorul prin carstul împădurit al rezervaţiei naturale Valea Cetăţii. Program: Iarna (1 octombrie-31 martie): Luni-Duminică: 10.00-18.00 Vara (1 aprilie-30 septembrie): Luni-Duminică: 10.00-20.00

Dacă doriți să faceți o drumeție ușoară și revigorantă între Brașov și Poiana Brașov, vă recomandăm traseul de pe Drumul Vechi. La un capăt sunt Pietrele lui Solomon, o zonă de o deosebită frumusețe naturală, cu râul Valea cu Apă ce creează mici cascade și întregul chei care este numai potrivit pentru un picnic scurt. La celălalt capăt al Drumului Vechi este Poiana Mică, iar doi pași mai departe, Poiana Brașov. Sursă foto-video: https://www.youtube.com/Mama Natura

Piramidele de la Şona de lângă Făgăraș sunt încă un mister, chiar şi pentru cercetători. Cele opt movile din sat, unele dintre ele înalte de aproape 30 de metri, sunt aşezate pe două şiruri, în ordinea mărimii, şi se spune că ar fi fost ridicate de către daci. Satul Şona se află la cinci kilometri de Făgăraş, iar de curând, în centrul municipiului a fost montat şi un indicator care arată direcţia spre obiectivul care este destul de puţin cunoscut chiar şi de către localnici. Credit foto: www.efemeride.ro

Dumbrava Vadului este recunoscută pentru milioanele de narcise care cresc aici în perioada lunii mai. Această specie este protejată prin lege şi cunoscută de localnici sub denumirea de coprine. Creşterea într-un număr atât de mare este datorată terenului cu urme de mlaştină şi umbrei slabe a pădurii de stejar, carpen şi frasin. Pe lângă narcise se mai poate întâlni aici o varietate mare de specii de floră, peste 500, dintre care amintim: cununița, bulbucul, cinci degete sau stânjenelul. Mamiferele cele mai frecvente sunt mistrețul, căpriorul, vulpea, iepurele și veveriţa. În zonă au fost identificate până în prezent peste 360 de specii de fluturi și peste 120 de specii de păsări. Pe teritoriul rezervației, în fiecare an în luna mai, se desfășoară „Festivalul Narciselor”, o sărbătoare dedicată florilor de aici. Surse text și foto: http://turism-fagaras.ro/; http://romaniasalbatica.ro/

Sculptate în spectaculoși pereți de stâncă pe o lungime de aproximativ 4 km, Prăpăstiile Zărneștilor se remarcă printr-un aspect monumental datorat pereților verticali sau chiar aplecați peste albie, cu înălțimi ce depășesc în unele locuri 200 m. În această zonă, temperatura scade cu câteva grade deoarece soarele pătrunde destul de greu în chei, doar câteva ore pe zi, fapt ce oferă prilej de relaxare și odihnă în răcoarea oferită de chei, pe timp de vară. Accesul în defileu se face din localitățile Zărnești și Peștera. În apropierea cheilor se află situată cabana Curmătura, importantă bază de plecare în turele din Piatra Craiului. Cei care ajung aici vor fi impresionați de atracțiile turistice ale defileului: peșterile (Peștera Mare din Prăpăstii, Peștera Mică din Prăpăstii), precum și cele câteva izbucuri, din care Fântâna lui Botorog și Fântânile Domnilor. Pereții ce mărginesc valea au o înălțime ce variază între 100 și 200 m. Traseul prin Prăpăstiile Zărneștilor impresionează prin spectaculozitatea pereților de stâncă în care au fost amenajate numeroase trasee alpine. Priveliștea poate fi admirată de la depărtare, din localitățile Zărnești și Peștera. Parcurgând cheile se ajunge la locul numit „La Table”, unul dintre punctele de urcare pe creasta Pietrei Craiului. Căi de acces: • prin DN 73A până în Zărnești și de aici DJ 112G, până la Fântâna lui Botorog, după care la 100 m drumul se bifurcă, unul înainte către chei, iar celălalt către satul Măgura. *Durată parcurs: 1 oră pe sens, dificultate- ușor Sursă text: https://www.visitzarnesti.ro/

Rezervaţia  „Valea Zimbrilor” a luat fiinţă în noiembrie 2008, la Vama Buzăului, ca parte a unui proiect de dezvoltare turistică a zonei, la care au participat primăriile Prejmer şi Vama Buzăului, Consiliul Judeţean Braşov şi Agenţia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Braşov.  Cu o suprafaţă de 10 hectare de păşune şi autorități ce doresc accesarea fondurilor europene pentru lărgirea împrejmuirii cu încă 80 de hectare de pădure, alocate în acest sens de comuna Prejmer, Rezervatia "Valea Zimbrilor" este a patra din România. Planul celor care o administrează este ca în viitor să lase zimbrii în libertate, animalele urmând a fi incluse într-un program de repopulare a Munţilor Carpaţi. Rezervaţia  în prezent  numara 14 exemplare de zimbri, Cerbi și căprioare împart același areal cu legendarul animal, protejat în toată Europa şi care, în condiţii optime, poate ajunge să cântărească şi 900 kilograme. Primul zimbru născut în rezervaţia de la Vama Buzăului se numeşte Genţiana. În rezervaţie nu se poate intra cu maşina sau bicicleta, pentru a asigura atât mediul natural al animalelor, cu cât mai puţini factori agresivi externi, cât şi liniştea specifică zonei. Vizitatorii şi turiştii pasionaţi de recreere pot profita de bănci şi foişoare la umbră, iar cei mici de leagăne. Programul de vizitare al rezervaţiei este de la 9:00 la 20:00 în fiecare zi a săptămânii, de luni-duminica. Pe lângă zimbri în rezervație vei întâlni aici o familie de cerbi, o familie de reni, păuni, mufloni.  cerbi lopatari. Familia mufloni lor sa mărit cu un nou membru un puiuț alb  Începând cu data de 01.05. 2025 prețul uni bilet de acces în rezervatie costa:   30lei adulți și 20 lei copiii Pe lângă toate acestea.  În centru de informare turistica mai avem  expoziție de animale sălbatice impaiate  și magazin de suveniruri. Apoi pot lua masa la punctele Gastronomice aflate în comuna noastră.  *Sursă text și foto:

Vârful Măgura Codlei, cu altitudinea de 1.292 m, face parte din Munții Perșanilor, din gruparea muntoasă a Carpaților de Curbură, reprezentând grupa sudică a Carpaților Orientali. Constituie un punct principal de atracție al orașului mai ales pentru iubitorii de munte și trasee montane. Măgura Codlei are și rol de barometru al Țării Bârsei. În funcție de prezența sau lipsa căciulii de nori, vremea va fi închisă sau senină. Zona Măgurei Codlei este sub influența unor curenți de aer ascendenți și descendenți foarte puternici, care pun în pericol aparatele de zbor. O parte din suprafaţa administrativă a U.A.T. Municipiul Codlea este inclusă în Reţeaua Ecologică Europeană Natura 2000 (Sit Natura 2000)

Vulcanul Stins este mărturie a activității vulcanice din zona Racoș. Peisajul este unul desprins din filme, parcă selenar. Vegetația este puțină, predomină coniferele, iar solul este format din rocă roșie, contrastul de culori fiind neobișnuit, dar în același timp foarte frumos. În trecut, aici se exploata zgura vulcanică. Se spune că locul seamănă cu cel de pe vulcanul Etna. Specialiștii au găsit în zonă zgură vulcanică, cenușă vulcanică, bombe vulcanice, piatră ponce, bazalturi și lave întărite. Sursă text: https://pemeleaguri.blogspot.com/