Muntele Tâmpa

Aria naturală se află în partea central-vestică a județului Brașov, în comuna Beclean, în apropiere de drumul județean care leagă localitatea Voila de Cincșor, şi se întinde pe o suprafaţă de 42 hectare. Situl este important pentru prezenţa unui habitat de interes european, constituit din vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu gorun. Pădurea are o structură naturală bine păstrată, cu stejarul şi gorunul ca specii dominante, provenite din sămânţă care se regenerează natural. Unele exemplare au dimensiuni notabile până la 70 de cm în diametru şi înălţimi de până la 25 m. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Podișul Hârtibaciului este a doua arie protejată ca mărime din România, după Rezervația Biosferei Delta Dunării. Este situat în centrul țării, în sudul Transilvaniei, și este delimitat la nord de râul Târnava Mare, iar în sud de râul Olt. Podișul constituie o zonă cu peisaj mozaicat în care modul de gospodărire al terenurilor și al resurselor naturale a generat condiții favorabile pentru numeroase specii de păsări de interes comunitar și național. Unele dintre cele mai importante specii de păsări care trăiesc aici sunt: cristelul de câmp, huhurezul mare, ghionoaia sură, ciocârlia de pădure, sfrânciocul roșiatic. În această zonă cuibărește cea mai însemnată populație de acvilă țipătoare mică și de viespar din România, densitatea cea mai ridicată fiind atinsă la sud de Valea Hârtibaciului. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Dintre ariile naturale de protecție a păsărilor desemnate la noi în țară, Piemontul Făgăraș se află printre cele mai importante, atât ca suprafață, cât și ca număr de specii ocrotite (25 de specii) și condiții naturale oferite. Acesta se întinde pe suprafața Depresiunii Făgărașului, în perimetrul administrativ al județelor Brașov și Sibiu, pe latura nordică a Munților Făgăraș. Fiind amplasat atât în regiunea alpină, cât și în cea continentală, relieful dominant este cel de deal și de munte. Habitatele specifice sunt variate, cuprinzând pășuni și fânețe, păduri de foioase și de conifere, terenuri arabile, vii și livezi. La nivelul întregii regiuni, flora este bine reprezentată, fiind înregistrate peste 900 de specii de plante, iar diversitatea floristică este evidentă mai ales în fânețele umede (aprox. 450 de specii). Zona de la poalele versantului nordic al Munților Făgăraș oferă o combinație optimă a habitatelor pentru multe specii de păsări importante pe plan mondial, cum ar fi: acvila țipătoare mică, cristelul de câmp, foarte multe specii de ciocănitori, șoimul călător, cocoşul de munte, barza neagră etc. Pentru ocrotirea pe termen lung a acestor specii este foarte importantă conservarea habitatelor în care păsările își construiesc cuibul, își cresc puii și se hrănesc. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Pădurea Bogata îşi trage numele de la pârâul omonim, care o străbate pe zece km. Aglomerează mai multe bogăţii diferite, în afara celor istorice: geologice, fizico-geologice, peisagistice, botanice şi forestiere. Pădurea seculară, transformată în rezervaţie, ocupă zona centrală a Munţilor Perşani, întinzându-se 17 km, de-a lungul apei, şi o arie de 85 km2. Îmbină mai multe specii lemnoase (stejari, fagi şi molizi), la rândul lor un „rai” pentru vânat (mistreţ, urs, râs, cerb, căprior). Fauna măruntă conţine însă şi vulpi, lupi, jderi, dihori, veveriţe etc. În perioada interbelică mai fuseseră încă semnalate pisici sălbatice, viezuri şi jderi. Dintre păsări se întâlneşte cel mai des mierla, sturzul, variante de ciocănitori, piţigoiul, gaiţa, uliul, cucuveaua, huhurezul, ca şi mai rarul cocoş de munte ori ienurca. Nu se cunoaşte exact situaţia vechiului patrimoniu de prepeliţe şi potârnichi. Pe valea Bogăţii există păstrăvi. În timpuri istorice, masivul păduros a dublat bariera Oltului, pentru apărarea Daciei, iar apoi, în Evul Mediu, a fost mereu o probă de curaj pentru toţi negustorii sau călătorii care erau obligaţi să bată drumul dintre Braşov, Rupea şi Sighişoara. Cetele de tâlhari ori hoţii singuratici au încercat mereu vigilenţa şi puterea de reacţie a trecătorilor. Pentru a înlesni trecerea, s-a amenajat în pădure un han pentru a adăposti, dar şi pentru a fi o bază a poterelor. În zilele de astăzi, calea ferată Braşov-Sighişoara, fixată la limita dintre sectorul central şi cel nordic al Perşanilor întâlneşte staţiile Rotbav, Apaţa, Ormeniş, Augustin, Racoş, Mateiaş şi Rupea. La rândul ei, principala şosea, are un parcurs diferit. O altă cale de circulaţie este deservită de către DJ 132, de la Rupea, pe valea Homorodului Mic, prin localităţile Homorod, Mercheaşa, Jimbor. Clima temperată, cu precipitaţii moderate îngăduie practicarea turismului între lunile mai – octombrie. Surse text și foto: http://www.rupeaturistica.ro/; http://romaniasalbatica.ro/

Microcanionul este săpat de pârâul Hoghiz care îşi are izvoarele în curmătura dintre Măguricea Mare şi Pleşiţa, pe coasta vestică a Perşanilor. Aria protejată este formată din stânci bazaltice cu un relief aparte, versanţi cu aspect de pereţi verticali abrupţi și secţionaţi, ce se aseamănă cu văile canioanelor, însă la o scară mult mai mică. Peisajul este întregit şi de două cascade, precum şi de o peşteră de mici dimensiuni formată în versantul stâng. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Se află la marginea estică a Podișului Hârtibaciului, la cca 66 km de Brașov, în partea central-nordică a județului. Căi de acces: pe DN 13 Brașov-Sighișoara, până la km 66, în centrul orașului Rupea, de aici se poate urca pe un drum de acces după cca 500 m atingându-se altitudinea de 579 m. Suprafața ivirii de bazalt este de aproape 5 ha, dar împreună cu sedimentele ce acoperă bazaltele, zona tampon se ajunge la un areal de 9 ha. Stânca bazaltică de la Rupea - Punctul cel mai vestic de apariție a bazaltelor din Munții Perșani se găsește izolat în plină zonă de apariție a formațiunilor terțiare ale Bazinului Transilvaniei. Rezervația se află situată pe un relief colinar rezidual (stânca de bazalt), a cărui suprafață se suprapune în rest pe formațiunile sedimentare marginale ale Podișului Hârtibaciului. Bazaltele sunt compacte și nu au produse piroclastice. Surse text și foto: http://www.brasovtourism.eu/; http://www.rupeaturistica.ro/; http://romaniasalbatica.ro/

Prezenţa vulcanilor noroioşi în Bazinul Transilvaniei este favorizată de prezenţa acumulărilor de gaze şi a apelor de zăcământ şi a depozitelor sedimentare, care servesc ca strat sursă de material pentru vulcanii noroioşi. Pe la mijlocul sec. XX au apărut primele emanaţii de noroi, care au clădit acești vulcani noroioși, un caz geologic extrem de rar. Au fost observați şase astfel de vulcani în perimetrul care constituie situl geologic protejat. Vulcanii Noroioși de la Homorod se manifestă diferit. Doi dintre ei au o activitate sporadică şi cel mai probabil gradul lor de activitate este influenţat de greutatea masei de apă care îi presează. Unul dintre cei mai activi este denumit Homorod 3, acesta având o erupție chiar în infrastructura drumului. Homorod 4 este de tip bazin noroios și este cel mai activ, putând fi văzut bolborosind. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Peștera Comăna (sau Peștera din Poiana Mănăstirii) este arie naturală protejată de tip speologic. Peștera Comăna este situată în partea centrală a Munților Perșani, amonte de satul Comăna de Sus, județul Brașov. Căi de acces: DN 13, Brașov – Sighișoara, pe DJ 104 până în comuna Comăna de Jos, de aici pe DC 19 până în satul Comăna de Sus, iar de acolo pe drumul forestier ce însoțește pârâul Comăna. Peștera Comăna constituie drumul subteran al pârâului ce își adună apele de pe platoul suspendat aflat la sud de Muntele Peștera. Peștera cuprinde un sistem de galerii dispus pe trei nivele, având o dezvoltare pe cca 2.500 m și o denivelare de 70 m (-40): - Galeria Activă, dimensiuni reduse, tavane înnecate, cascade, urcând prin Hornul Mare se ajunge la Galeria Zânelor, bogat concreționat și în Galeria Emilia, unde se găsesc primele macrocristale de calcit (5 – 7 cm lungime); - Primul nivel fosil, duce la Sala Bradului, remarcabilă prin prezența unei stalagmite albe, imaculate, înaltă de 4,5 m, a scurgerilor parietale masive și a bazinelor cu cristale sub formă de brăduți. Acest nivel se termină în Sala Catedralei, în a cărei parte superioară s-au format coloane, stalagmite și gururi. Aici apar și primele helectite; - Al doilea nivel fosil, la care putem ajunge prin Sala Stafiei, sau prin Sala Uriașilor, îl constituie Galeria cu Excentrite (Galeria Comorilor), galerie cu lățimi de până la 14 m și înălțimi de 8 – 10 m, constituie partea cea mai bogat concreționară a peșterii. Aici se găsesc speleoteme, numeroase stilolite, cu lungimi până la 1,5 m, translucide și cristalictite (helictite, excentrite), cu diametrul cuprins între 0,5 – 10 mm, sub formă de mănunchiuri, compuse din cristale albe, foarte contorsionate, sau sub forma unor baghete lungi de până la 13 – 15 cm, care cresc într-un plan oblic deasupra orizontalei de 450. Tot aici apar cristale de aragonit, sub forma unor ace de 3 – 5 cm lungime, planșee suspendate, scurgeri parietale masive, coloane, stalactite și stalagmite, draperii, bazine cu coloane de calcit, etc. Conform Ordinului nr. 850/2003, rezervația Peștera Comăna a fost dată în custodie, clubului de speologie SILEX BRAȘOV (www.silex.go.ro). La această peșteră se ajunge greu, este închisă, iar parcurgea ei este foarte dificilă și plină de “capcane”, prezintă multe pasaje foarte înguste a căror trecere o poate face doar cei cu un fizic “mai subțire”, bine antrenați, cu echipament corespunzător și obligatoriu însoțiți de cel puțin unul din custozii peșterii – membru al Clubului speologic Silex Brașov. Surse text și foto: http://www.brasovtourism.eu/; http://romaniasalbatica.ro/

Complexul Geologic Racoş reprezintă o arie geologică de importanţă naţională cu o suprafaţă de 95,2 ha şi care este integrată în Situl Natura2000 Dealurile Homoroadelor începând cu anul 2007. Astăzi aria protejată conservă manifestările vulcanice bazaltice cuaternare vizibile în cele trei cariere. Complexul Geologic Racoş cuprinde următoarele puncte de atracţie turistică: - Monumentul Naturii Coloanele de Bazalt de la Racoş (Cariera MTTC); - Lacul de Smarald (Cariera Brazi); - Vulcanul Stins (Cariera de scorie bazaltică Dealul Hegheş). Vizitarea acestora se face numai pe drumul marcat sau cu un ghid avizat de către custodele ariei. Tariful de vizitare este de 5 lei/adult şi 3 lei/elevi sau studenti