Biserica Sfântul Bartolomeu

Biserica ortodoxă veche de lemn, zidită la 1830, în timpul preotului Bucur Moşoiu, este închinată Adormirii Maicii Domnului.

Biserica ortodoxă nouă din Fundata cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" şi "Sf Ierarh Nicolae" a fost construită între anii 1939-1943 și sfinţită în timpul mitropolitului Nicolae Bălan.

Biserica „Nașterea Maicii Domnului” este construită în anul 1791, iar în jurul său s-a organizat și dezvoltat în timp cimitirul ortodox din Zărnești. Este ctitorie a protopopului Bratu Baiul. Ținând seamă de creșterea populației localității, luminatul preot s-a gândit să organizeze un cimitir ortodox și să construiască biserica. La vremea respectivă cimitirul și biserica erau situate la periferia localității. Amplasamentul pe un deal deasupra albiei râului Bârsei este ideal. Prin strădania preoților trecuți si prezenți, cimitirul ortodox și cocheta biserică renovată cu hramul Nașterea Maicii Domnului, curate și întreținute gospodărește, ne arată respectul zărneștenilor pentru înaintași. Sursă text: https://www.visitzarnesti.ro/

Biserica „Intrarea Maicii Domnului în biserică” s-a construit în anul 1779, la zece ani de la înființarea satului, fiind ctitorie a marelui negustor român din Brașov, Ioniță Boghici. Negustorul brașovean a mai făcut și alte donații către biserică, păstrându-se până astăzi patru icoane împărătești pictate la 20 februarie 1779 de Constantin Popovici și un sfeșnic de alamă cu două brațe din anul 1723. Dintre obiectele valoroase aduse din Tohanul Vechi de preoții Mihai și Oprea a existat o evanghelie deosebit de prețioasă, tipărită la București la 1682, din porunca și pe cheltuiala lui Ion Șerban, nepotul domnitorului Șerban Basarab. Sursă text: https://www.visitzarnesti.ro/

Biserica Ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul” Feldioara este situată în comuna cu acelaşi nume, judeţul Braşov. Localitatea este uşor accesibilă pe cale rutieră, fiind deservită de Drumul European E60 Brașov-Sighișoara, la doar 20 km de municipiul Braşov sau feroviară, prin staţia Feldioara Hm. Cadrul natural este remarcabil, peisajul muntos completând perfect arhitectura locală. Lăcaşul de cult a fost construit în anul 1788, datorită negustorului român din Braşov Ioan Ioanovici, împreună cu soţia sa, Ana. Planul bisericii a fost proiectat de arhitectul Ioan Morca şi lucrările au fost realizate sub supravegherea preotului Dumitru Martinovici. Construită în stil gotico-bizantin, biserica are formă de corabie cu o singură absidă în semipentagon, spre răsărit (altarul). Ferestrele sunt, de asemenea, realizate în stil bizantin, încadrate cu ogive gotice ce se integrează perfect în bolta bizantină a bisericii. Turnul înalt de 40-50 metri completează perfect forma bisericii.

Biserica „Sfântul Nicolae“, ctitorită de domnitorul martir Constantin Brâncoveanu, este cel mai vechi lăcaş de cult din Făgăraş. Mai bine de trei secole ne despart de începuturile acestei bijuterii brâncoveneşti, ridicată în 1697-1698. Deasupra uşii de intrare în pronaos se află o pisanie, cu slove săpate în piatră şi cu stema Ţării Româneşti, care ne spune că cel care a ctitorit această biserică închinată Sfântului Nicolae este domnitorul Constantin Brâncoveanu, iar biserica a fost construită în 1698, al zecelea de domnie al voievodului. Arhitectul nu este cunoscut, însă este foarte probabil că a fost vorba de unul dintre artiştii formaţi în atmosfera atât de complexă a Şcolii de la Hurezi. Biserica în ansamblul ei marchează prezenţa stilului renaşterii brâncoveneşti. Faţadele evidenţiază două brâie caracteristice acestui stil, la fel şi cornişele de sub streaşină, realizate în cărămidă aparentă. Pridvorul deschis este înconjurat de zece coloane octogonale. Şi clopotniţa are formă octogonală şi se află deasupra naosului. Cupolele sunt în număr de trei, din cărămidă şi de formă semisferică. Caracteristice pentru stilul brâncovenesc sunt şi cele şapte ferestre cu ancadramente din piatră sculptată ca şi ancadramentul uşii, păstrată în forma sa originală. Şi iconostasul bisericii “Sf. Nicolae” este cel original, sculptat cu deosebită măiestrie în lemn de stejar, în acelaşi stil brâncovenesc, poleit cu foiţă de aur. Pictura lui a fost realizată, aşa cum o dovedesc inscripţiile păstrate, de zugravul Preda din Câmpulung. Decorul altarului şi al naosului a fost executat în tehnica frescei, urmând îndeaproape iconografia şi maniera stilistică bizantină, de cei doi fii ai lui Preda, Preda şi Teodosie. Pictura din pronaos s-a executat mai târziu şi este opera unui pictor necunoscut, de o valoare mult mai mică. Surse text și foto: https://bisericabrancoveanu.wordpress.com/; https://www.facebook.com/BisericaBrancoveneascaFagaras/

Biserica „Sfântul Nicolae” este cea mai veche biserică din oraș, monument de artă veche medievală înscris în lista de patrimoniu a Academiei Române. Marele istoric Nicolae Iorga credea că biserica, pe locul pe care s-a construit la 1515 și mai apoi s-a reparat la 1810, vine din timpuri vechi, de la un domn român. Se pare că biserica inițială avea dimensiuni destul de mici. Cum numărul locuitorilor s-a mărit de cca. 5 ori, dimensiunile bisericii erau improprii scopului său. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea biserica era terminată, ea fiind lipită în zona pronaosului de Paraclis. În relatările transmise pe cale orală, bătrânii satului spuneau că în urma bătăliei de la 1690 de la Zărnești, tătarii au incendiat satul, iar aici n-a mai rămas în picioare după acel foc pârjolitor decât biserica cea nouă, ale cărei ziduri din cărămidă și piatră au rămas la locul lor. Se crede că la înălțarea acestui lăcaș ar fi fost întinsă o mână de ajutor, tot din partea unui voievod al Țării Românești, respectiv înaintașul lui Constantin Brâncoveanu, Șerban Cantacuzino. Sursă text: https://www.visitzarnesti.ro/

Este un lăcaș de cult aflat departe de așezările omenești, ce impresionează prin simplitatea ce invită la rugăciune și reculegere și care se numește simplu, Schitul de la Colțul Chiliilor. La începutul secolului al XVII-lea călugării și starețul de la schit sunt izgoniți, unii dintre ei pierind în inima Pietrei Craiului. Autoritățile austro-ungare au avut o tentativă nereușită de a distruge lăcașul aflat la înălțime, însă sfârșitul așezământului vine odată cu incendierea lui de către autoritațile românești. După incendiere urmează secole de liniște și aparentă uitare. Locul este știut mai mult de localnici, care vin de mici la grotă, adresându-și rugăciunile după sacrificiul unui urcuș anevoios. Drumul până la chilii este presărat cu nouă cruci, acestea rezistând în fața vechiului regim, care nu a îndrăznit să fure icoanele cu care sunt tapetați pereții chiliilor. *Schitul de la Colțul Chiliilor este recomandat a fi vizitat nu doar în iulie, de hramul bisericii, ci mai degrabă într-o zi în care să puteți sta în liniște și asculta povestea schitului. * „Colțul Chiliilor” este un schit ortodox situat în mijlocul pădurii, în partea de nord a masivului Piatra Craiului în orașul Zărnești, județul Brașov.  ~ Este cea mai veche așezare religioasă din Zărnești (1421), formată dintr-o capelă amenajată într-o grotă și un ansamblu monahal, reconstruit pe locul celei distruse în 1718 de autoritățile imperiale austriece.  ~ Puțin mai sus de schit, urcând în pădure, se află o grotă în care a fost amenajat un Sfânt Altar închinat Sfintei Cuvioase Parascheva.  Grota, lungă de aproximativ douăzeci de metri, este împodobită cu numeroase icoane. _____  ~ Cum se ajunge? >>> Traseu de urmat: din centrul orașului Zărnești (Centrul de informare turistică) pe drumul spre Plaiul Foii, urmând marcajul cu bandă albastră.  ~ Lungimea traseului: 4, 8 km, dificultate: ușoară  ~ Durată parcurs pe sens:  1h / 1h: 30  ~ Diferență de nivel: +310 m  ~ Recomandat și familiilor cu copii Sursă text: https://www.visitzarnesti.ro/

Biserica evanghelică „Sfântul Matthias” este monument naţional clasa A (Lista Naţională a Monumentelor istorice: BV-II-a-A-11763). În anul 1394 documentele îl amintesc pe Ştefan, pleban al bisericii „Sfântul Mathias” din Râşnov şi Decan al Braşovului. Însă singura biserică a comunităţii creştine a saşilor râşnoveni, păstrată până în prezent, datează de la începutul secolului al XIV-lea. Biserica catolică purta hramul Sfintei Fecioare Maria şi după Reformă a devenit lăcaşul de rugăciune al saşilor evanghelici. Odată cu Reforma religioasă saşii au văruit frescele bisericii. Însă pe partea de nord a corului bisericii a fost descoperită vechea pictură, datată la anul 1500. În anul 1682, în biserica evanghelică a fost montat un altar nou. În anul 1781 a fost înlocuită orga veche de 113 ani cu o orgă realizată de silezianul Johann Frill. După incendiile din 1587, 1623 şi 1718 lăcaşul de cult a fost mult deteriorat. Înfăţişarea actuală a bisericii evanghelice datează din perioada 1774-1775, când s-a ridicat un nou acoperiş şi au fost înălţate zidurile bisericii. Deoarece în incendiul din 1718 cele trei clopote s-au topit, în 1720 se toarnă un clopot nou. După 200 de ani, la încheierea primului război mondial, au fost cumpărate din Apold două clopote mari, sfinţite în 1927. Cutremurul din 26 octombrie 1802 a provocat distrugeri mari bisericii evanghelice şi turnului acesteia. Turnul reconstruit până în 1804 avea o înălţime de 13 metri şi era prevăzut în vârf cu un glob aurit şi o stea.