Biserica fortificată Hărman

În NE–ul unei piaţete, pe strada principală a satului, se ridică cetatea bisericească. De la bazilica cu hramul Sfântului Petru, realizată la începutul sec. 14. se păstrează doar 2 chei de boltă, astăzi, înzidite în masa altarului, care reprezintă un „Agnus Dei” şi Sfântul Petru . Biserica medievală a fost demolată în 1794 şi în 1797 a fost terminată noua biserică care are corul orientat spre vest şi este o biserică hală cu 3 nave. Patru perechi de piloni cu secţiune octogonală cu capiteluri ionice legate prin arce” mâner de coş” suportă un tavan drept. În navele laterale sunt balcoane. Corul are înspre vest o absidă semicirculară. Biserica este în conjurară de 2 respectiv trei incinte. Zidul interior, de 8m înălţime, are un plan oval iar spre est două segmente de linie dreaptă la a căror intersecţie este un turn cu plan pentagonal din anul 1676. Zidul de incintă este prevăzut cu fante de tragere şi guri de păcură. Biserica a trecut printr-un proces de reabilitare în perioada 4 februarie 2020 - 17 noiembrie 2023, datorită implementării unui proiect finanțat prin Programul Operațional Regional 2014-2020. Lucrările au inclus reabilitarea fundațiilor, curățarea și refacerea rosturilor, refacerea legăturilor elementelor dislocate, eliminarea drenului perimetral, precum și conservarea diafragmelor portante și a bolții de la capelă. De asemenea, s-au efectuat consolidări la planșeele bisericii, completări la turnuri și reabilitarea scărilor, toate contribuind la îmbunătățirea rezistenței, stabilității, siguranței în exploatare și durabilității ansamblului. Astfel, Biserica Evanghelică Fortificată din Sânpetru renaște în toată splendoarea sa istorică, pregătită să ofere o experiență autentică vizitatorilor interesați de patrimoniul cultural și arhitectural al regiunii. Sursă text: https://www.agramonia.com/

Capela construită în a doua jumătate a sec. al XIII-lea in Cincșor a fost punctul de plecare pentru ridicarea actualei biserici finalizate în 1421. Edificiul a fost fortificat pas cu pas in sec. XV- XVI, după cum mărturisesc structurile de tip “fachwerk”. Corul a fost sprijinit cu contraforți și prevăzut cu drum de strajă, sistem construit și la clopotniță. Sătenii au ridicat în jurul bisericii un zid de incintă cu patru turnuri de apărare și un șanț cu apă la exterior. Au folosit în acest scop inclusiv pietre provenite din ruinele unei tabere militare romane care se aflase pe un deal în apropiere. Ansamblul şi-a păstrat până astăzi imaginea medievală: între ziduri şi turnurile de apărare timpul pare că a stat pe loc. *Pentru vizitatori individuali: cheile sunt la d-na Iuliana Cseh, tel. +40756584739 *Grupurile de vizitatori sunt rugate să se anunțe în prealabil la d-na Carmen Schuster, tel: +40744373090 *sursă text & foto *sursă text & foto 

Biserica evanghelică şi ruinele cetăţii Ordinului Cavalerilor Teutoni, aflate doar la un şant distanţă una de alta sunt mândria Feldioarei. Biserica romanică de sec. XIII, cu trei nave şi turn clopotniţă prezintă o particularitate interesantă: la al doilea nivel al turnului este construită o tribună de ctitor acoperită cu boltă. În sec. al XVIII-lea turnul primeşte un nou acoperiş, construit după modelul Bisericii Negre din Braşov. Interiorul bisericii este bogat decorat, cu bolţi în cruce care sprijină în cor pe colonete cu capiteluri decorate cu motive vegetale, antropomorfice şi chiar scene biblice. Din altarul realizat înainte de Reformă se mai păstrează câteva panouri, depuse la Biserica Neagră. Din zidul de incintă se păstrează doar câteva urme, pe când zidurile cetăţii Ordinului Teuton realizate din piatră spartă şi piatră de râu încă se mai păstrează în apropiere. Zidul de incintă al acesteia din urmă avea 4 m grosime şi era întărit cu patru turnuri. În incintă încă se mai pot recunoaştele urmele unei capele. Contact: Cheile sunt la dl Gheorghe Taus tel: 0040727188557 adresa: str. Octavian Goga nr. 90 Sursă text: http://kirchenburgen.org/

În fortificaţia din Roadeş a fost probabil ridicată în sec. al XIV-lea o biserică sală cu cor poligonal şi clopotniţă. Clădirea a fost fortificată în sec. al XV-lea, turnul fiind înconjurat cu un zid masiv ce cuprindea pridvorul, la vremea aceea deschis. Corul şi nava erau protejate de caturi de apărare pe contraforţi, dotate cu guri de aruncare. În lateral a fost ridicată o sacristie pe două niveluri, iar turnul a fost supraînălţat prin adăugarea a cinci niveluri şi a unei platforme de apărare. Majoritatea sistemelor defensive ale corului, navei şi turnului au fost demolate în cursul sec. al XIX-lea. Biserica era înconjurată de un zid de fortificaţie cu zwinger şi patru turnuri de apărare, dintre care trei s-au conservat până în prezent. În interior se remarcă bolta corului în stil gotic târziu, tribunele parţial supraetajate, pictate cu imagini ale bisericii din Roadeş din perioada barocă, înainte ca vechile caturi de apărare să fi fost demolate, precum şi orga din 1838. Valorosul altar triptic din 1533 se află în prezent la Biserica Sf. Ioan din Sibiu. În luna februarie 2016 turnul bisericii s-a prăbușit parțial. Contact: Cheile sunt la dl. Gerhard Hietsch. tel.: 0040741959588 adresa: Roadeș, no. 63 Surse text și foto: http://kirchenburgen.org/; http://www.rupeaturistica.ro/

Biserica fortificată Buneşti a fost construită din rocă marină sedimentară, fosilele vizibile în zidărie purtând mărturia acelor timpuri. În schimb, casele ridicate în aceeaşi perioadă erau construite din lemn. În timpul atacurilor mereu însoţite de incendieri, sătenii se refugiau în fortificaţia rezistentă la foc. Fortificarea bazilicii romanice târzii, ridicate la sfârşitul sec. al XIII-lea, s-a petrecut devreme: navele laterale au fost demolate, iar peste nava principală şi peste turn s-au ridicat caturi de apărare. Corul va fi înălţat şi el în 1500 cu un cat de apărare, prevăzut cu maşiculiuri. Imaginea actuală a bisericii este îmbogăţită de turnul ridicat în 1847. Interiorul îngust şi înalt impresionează prin proporţiile sale, subliniate de tribuna pe două niveluri de pe partea de nord, realizată între 1680-1775, ale cărei panouri au fost pictate de familia Rössler, bunic şi nepot. Zidul de fortificaţie din sec. al XIV-lea a fost prevăzut cu 4 turnuri şi cămări pentru provizii pe partea interioară. Cheile se găsesc la fam. Wagner, tel.: 0040268248702, Bunești nr. 14 Sursă text și foto: http://kirchenburgen.org/

Biserica evanghelică din Meșendorf are o alură unitară, cu corul şi nava proporţionate, ambele boltite şi sprijinite la exterior de contraforturi egale. Un contrafort din nordul corului trădează însă locul vechii sacristii. În perioada ultimelor prefaceri de biserici în vederea apărării împotriva turcilor şi războaielor interne, ambele corpuri ale bisericii au fost supraînălţate, doar că, la coronament, soluţiile de apărare au fost lăsate pe seama unui coridor de strajă din lemn, sprijinit pe console. Cu aceeaşi ocazie au dispărut bolţile interioare. Din zestrea lor au fost neaşteptat conservate câteva cu cruci de ogive, pe care se pot descifra Dreapta Domnului (Dextra Domini) şi o Roză a Mariei, provenită chiar de la capătul de est al reţelei ogivale. Golul ferestrelor vechi a fost păstrat, dar decoraţiile originale au dispărut. La interior se regăseşte un tabernacol cu feronerie păstrată, dar nu neapărat medievală. O valoare ieşită din comun o au însă panourile tribunei, pictate la 1765, de către Georg Rosenauer, pentru că încearcă să redea, într-o manieră naivă, peisaje cu ansambluri construite. Fortificaţia se bazează şi pe turnul clopotniţă al bisericii, a cărui înălţime domină complexul. Contact: Cheile sunt la dna Doina Scoica tel.: 0040740903744 adresa: Meșendorf, nr. 102 Sursă text și foto: http://www.rupeaturistica.ro/

Biserica fortificată din satul Criţ, loc în care acum mai bine de 400 de ani a fost adoptată prima lege şcolară rurală din Transilvania, se află pe un deal în mijlocul satului. Biserica sală clasicizată cu cor şi turn clopotniţă în partea de vest, a fost ridicată între 1810 şi 1813, după ce clădirea iniţială, amintită pentru prima dată în 1270, s-a prăbuşit. Nu se cunosc prea multe despre această primă construcţie. Se presupune totuşi că este reprezentată într-un desen de pe o strană din biserică, datată 1793. Interiorul adăposteşte altarul cu galerie pentru orgă, amvonul şi cristelniţa, unele dintre acestea fiind realizate odată cu înălţarea bisericii, iar altele în 1822. Din sistemul de fortificaţii de sec. XV se păstrează zidul de incintă şi patru turnuri, in timp ce un al cincilea turn prăbuşit în 1925 nu a mai fost reconstruit. Pe partea de sud, la marginea fostului zwinger, se găsesc astăzi doar ruinele vechii şcoli săseşti. Contact: În lunile de vară biserica este deschisă zilnic. Cheile sunt la dl Dietmar Depner tel.: 0040740597493 Grupurile de vizitatori sunt rugate să se anunțe în prealabil la dl Depner. Sursă text și foto: http://kirchenburgen.org/; http://www.rupeaturistica.ro/

Biserica fortificată din Cața este o destinație excelentă pentru weekend și este perfectă pentru a merge cu cei mici. „Satul pisicilor” (Katzendorf) apare relativ tardiv în informaţiile scrise (în jurul anului 1400), dar vechimea mai mare cu peste un secol este trădată imediat de aspectul bisericii sale. Edificiul este unul dintre cele care a conservat foarte bine structura bazilicală a navei (sfârşitul secolului al XIII-lea), cu arce semicirculare şi cu turn pe faţada de vest. Mai pot fi văzute şi astăzi ferestrele geminate care luminau nava centrală, deasupra colateralelor. Nemulţumiţi de cor, oricum lung, comparativ cu navele, sătenii l-au prelungit în secolul al XV-lea, încheindu-l poligonal şi dotându-i doar bolta. O parte dintre vechile decoraţii au fost plantate pe faţada de vest, unde pot fi astăzi văzute, stârnind mirarea celor ce nu înţeleg de unde au ajuns acolo şi ce semnificaţie ar avea. Turnul clopotniţă este produsul unor restaurări şi construcţii târzii (sec. XIX), din vremea când i s-a adăugat şi ciudata sacristie de la sudul corului. Spre deosebire de alte biserici, când a fost vorba despre consolidarea construcţiilor de apărare de la Caţa, nu s-a afectat biserica, ci doar împrejurul ei. A rezultat o curtină poligonală alungită, care a fost înzestrată cu patru turnuri patrulatere, exterioare curtinei. Două ocupă nordul, unul, din sud, a fost demolat în secolul al XIX-lea, în timp ce turnul de poartă, din vest pare să fi apărut doar odată cu cea de-a două curtină, exterioară. Despre cea din urmă se poate doar estima că a apărut cândva după 1550, cum o indică familia constructivă a turnului de sud-est, cu muchie pe ax. Alt turn, de pe nord, a fost şi el demolat. Important este că, spre deosebire de alte ansambluri, curtina exterioară a Caţei s-a dovedit înaltă şi rezistentă în timp. Contact: Cheile sunt la d-na Markus Anna, tel.: 0040268248564, adresa: Cața, nr. 282 Sursă text și foto: http://www.rupeaturistica.ro/

Centrul localităţii s-a derulat în jurul complexului bisericii evanghelice, a cărei istorie începe în secolul al XIII-lea. Este sigur că s-a construit o bazilică cu trei nave, a căror amintire este conservată doar de către nava centrală, rămasă în picioare după serioase şi drastice transformări. Noul altar, poligonal, este sigur gotic. Două inscripţii din prima jumătate a secolului al XVII-lea (1517, 1541), trimit către şantierele de edificare. Nu se ştie însă dacă el nu a fost repede transformat, în clipa în care s-a stabilit transformarea bisericii într-un adevărat bloc de fortificaţie. Oricum aproape nimic bine vizibil nu se mai păstrează din podoabele medievale ale lăcaşului. Sacristia conservă, în mod sigur, elemente din vechea zestre medievală. Deşi renovată pe la 1621-1623, biserica a fost arsă cu prilejul pustiirilor turco-tătare din anul 1658. Mobilierul, cu strane şi tribune, este datat cu inscripţii din anul 1788. Turnul clopotniţă actual a apărut doar în preajma jumătăţii secolului al XIX-lea. Incinta din jurul bisericii a fost proiectată într-o formă de o simplitate clasică, respectiv un dreptunghi prevăzut cu turnuri de colţ. Singurul în întregime conservat, aflat la sud-est şi amintirea celui opus, dar de înţeles că instalarea s-a realizat prin retezarea colţurilor de curtină. Aproape întreaga jumătate de vest a vechii cetăţi bisericieşti a fost demolată ori parţial înglobată cu prilejul construirii unor corpuri de casă parohială şi şcoală confesională. Aspectul clădirii de colţ, dotate cu contraforturi, atrage luarea aminte prin zestrea sa de contraforturi în trepte, deloc potrivite unei construcţii foarte noi. În acelaşi sector a existat poarta de acces. Cea de astăzi, bine întărită cu benzi din fier, datează din secolul al XVII-lea. În sectoarele conservate, pe înălţimile destul de modeste (6-7 m) se pot contempla două şiruri de guri de tragere, la care s-a ajuns cu drumuri de strajă supraetajate. Cele superioare au o bună proiecţie la exterior, dovedind supraînălţarea zidurilor într-o etapă târzie. O a doua curtină, cu o singură latură vizibilă, a fost amenajată în forma unui triunghi alipit laturii de sud. Comunicaţiile acesteia au fost amplasate tot în sectorul unde s-a intervenit cu clădiri noi. Sursă text și foto: http://www.rupeaturistica.ro/