Cheile Dopca

Mai sus de satul Mercheaşa aparţinător comunei Homorod din judeţul Braşov, pe păşunea cu stejari seculari, la cca 1.7 km est - nord est de localitate se află Stejarul din Mercheaşa sau Bătrânul Carpaţilor. El are următoarele coordonate GPS: 25º 21' 49.191" long E & 46º 03' 59.047" lat N.  Specia arborelui este Quercus robur şi are următoarele caracteristici botanice:  • vârsta: cca 900 de ani;  • circumferinţa măsurată la (înăltimea de) 1,3 m de la pământ: 9.3 m;  • înălţimea arborelui este de 21.3 m şi are o coroană aproape întreagă, frumos rotunjită;  • până la înălţimea de 3 metri de la pământ prezintă 5 cioturi, urme ale unor ramuri rupte în decursul existenţei sale;  • nu prezintă urme ale existenţei insectelor dăunătoare.  • în partea de jos prezintă 4 zone cu scoarţă arsă superficial, probabil urme ale focurilor făcute de ciobanii care au grijă de vitele satului.  Informaţii despre ture ghidate de biologi sau experți în arii protejate găsiți pe site-ul www.carpaterra.org. Pentru excursii ghidate - 0720985529.

Vulcanul Stins este mărturie a activității vulcanice din zona Racoș. Peisajul este unul desprins din filme, parcă selenar. Vegetația este puțină, predomină coniferele, iar solul este format din rocă roșie, contrastul de culori fiind neobișnuit, dar în același timp foarte frumos. În trecut, aici se exploata zgura vulcanică. Se spune că locul seamănă cu cel de pe vulcanul Etna. Specialiștii au găsit în zonă zgură vulcanică, cenușă vulcanică, bombe vulcanice, piatră ponce, bazalturi și lave întărite. Sursă text: https://pemeleaguri.blogspot.com/

Dacă doriți să faceți o drumeție ușoară și revigorantă între Brașov și Poiana Brașov, vă recomandăm traseul de pe Drumul Vechi. La un capăt sunt Pietrele lui Solomon, o zonă de o deosebită frumusețe naturală, cu râul Valea cu Apă ce creează mici cascade și întregul chei care este numai potrivit pentru un picnic scurt. La celălalt capăt al Drumului Vechi este Poiana Mică, iar doi pași mai departe, Poiana Brașov. Sursă foto-video: https://www.youtube.com/Mama Natura

Dumbrava Vadului este recunoscută pentru milioanele de narcise care cresc aici în perioada lunii mai. Această specie este protejată prin lege şi cunoscută de localnici sub denumirea de coprine. Creşterea într-un număr atât de mare este datorată terenului cu urme de mlaştină şi umbrei slabe a pădurii de stejar, carpen şi frasin. Pe lângă narcise se mai poate întâlni aici o varietate mare de specii de floră, peste 500, dintre care amintim: cununița, bulbucul, cinci degete sau stânjenelul. Mamiferele cele mai frecvente sunt mistrețul, căpriorul, vulpea, iepurele și veveriţa. În zonă au fost identificate până în prezent peste 360 de specii de fluturi și peste 120 de specii de păsări. Pe teritoriul rezervației, în fiecare an în luna mai, se desfășoară „Festivalul Narciselor”, o sărbătoare dedicată florilor de aici. Surse text și foto: http://turism-fagaras.ro/; http://romaniasalbatica.ro/

Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplită se găsesc pe malul stâng al văii Comăna, la 1 km de intrarea în sat. Rezervația desemnată în anul 2000, este de tip geologic și cuprinde bazalte cu aspect columnar. Este cel mai sudic punct al manifestărilor vulcanice de la noi din țară și are în cuprinsul ei Sfinxul Perșanilor, profil uman sculptat de eroziune în formațiunile bazaltice. Surse text și foto: http://www.dumbrava-narciselor.ro/; http://romaniasalbatica.ro/

Zona deluroasă de aici, mozaicată cu multe pajişti şi păduri de foioase, este tipică pentru sud-estul Transilvaniei. Este una dintre cele mai importante zone din ţară pentru acvila ţipătoare mică, dar și pentru berza neagră, ciocănitoarea de stejar, sfrânciocul roşiatic sau cristelul de câmp. În Dealurile Homoroadelor se află şi rezervaţia naturală Cheile Vârghișului, situată în partea sudică a Carpaţilor Orientali, în zona de întâlnire a Munţilor Perşani cu Munţii Harghita. Cheile Vârghişului reprezintă unul dintre cele mai interesante fenomene naturale din sudul Carpaţilor Orientali, în care se regăsesc o serie de elemente naturale de valoare excepţională din punct de vedere botanic, zoologic, speologic și peisagistic. În chei se găsesc peste 120 de peșteri, dintre care se remarcă peștera Orban Balasz sau Șura Calului, care au intrări mai spectaculoase aproape de poteca turistică. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Munții Perşani aparţin masivului Carpaţilor Orientali, ocupând o suprafaţă apropiată de 1.000 km2. Văile Şinca şi a Bârsei îi despart de Munţii Făgăraşului şi Piatra Craiului. Spre nord se prelungesc pe nesimţite cu Munţii Harghitei. Posedă culmi de înălţime medie, în jur de 800-1.000 m. Cele mai mari vârfuri sunt Măgura Codlei (1.292 m) şi Vârful Ceţii (1.104 m).  Geografic se subdivid în trei componente majore.  Perşanii de Sud, între văile Şinca şi Bârsa, la sud, şi depresiunea Vlădeni, la nord. Altitudinile cele mai înalte sunt atinse prin vârfurile Hoapecu (980 m), Ciuta (975 m), Cetăţuiei (941 m), Frăsinet (935 m), Stimbavului (922 m).  Perșanii Centrali reprezintă adevărata fală a complexului montan. Sunt delimitaţi la sud de depresiunea Vlădeni şi la nord de valea râului Olt. În sectorul estic, descoperim culmi mai înalte (Cetăţii – 1.104 m, Horezu – 1.055 m, Coasta Ţiganului – 1.034 m) şi păduri mai compacte, în timp ce în partea vestică, mai scundă, are şi un aspect mai frământat.  Perşanii Nordici (denumiţi uneori şi Munţii Dugăului, după principalul vârf prezent acolo) sunt mai modeşti. Ne întâlnim cu vârfurile Părăul Fântânii (847 m), Chingii (815 m), Tipia Racoşului (820 m), Ascuns (988 m), Merca (1.002 m), Dugău (1.011 m). Printre cele mai importante podoabe ale acestor munţi se numără coloanele de bazalt. Cele de la Racoş, cu o suprafaţă mult mai mare (1,05 ha), din vecinătatea gării căii ferate, pe malul drept al Oltului, sunt produsul unei cariere exploatate doar în secolul XX. Partea de vest este protejată de lege, ca monument al naturii. Formele poliedrice ating şi înălţimi de până la 12 m. Rezervele de bazalt de la Hoghiz, mai amorfe, sunt acum în exploatare. Împrejurimile Racoşului sunt dintre cele mai consistente în relicve geologice, cu mărunte animale prinse în straturi străvechi. Locul fosilifer Carhaga, de 1,60 ha, se afla în raza comunei Racoş, între pâraiele Carhaga, şi Chioveş. Sedimente geologice, de culoare cenuşie şi rozalie, cu vinişoare de calcar, au prinse în ele o gamă de cefalopode. Formele insolite şi cromatica pietrelor se combină cu cea a lacului. Deşi nu fac parte din munţii propriu-zişi, extensiunea vulcanilor noroioşi de la Homorod se datorează tot istoriei foarte îndepărtate a teritoriului. Izvoare de apă sărată s-au înregistrat la Rupea (odinioară, câteva captate), Homorod (cu concentraţie sulfuroasă), Mercheaşa, iar o concentrare mai importantă o au izvoarele din Dacia şi Racoşu de Jos. Izvoare minerale, cu debit mic, aparţin teritoriului Homorodului. Zonele calcaroase din nord-vestul Munţilor Perşani adăpostesc stejarul pufos mojdrean, corn, răsură, viorea albă, iarba şarpelui etc. Se regăsesc şi câteva plante endemice, protejate (garofiţele albe de stâncă, florile azurii ale crucii voinicului şi cădelniţei şi o raritate locală de mur. Calitatea bună a păşunilor şi clima potrivită au întreţinut multă vreme herghelia de la Homorod (mai ales rasa Nonius), destinată armăsarilor de prăsilă ai armatei. Sunt frecvente fructele de pădure şi ciupercile. Surse text și foto: http://www.rupeaturistica.ro/; http://romaniasalbatica.ro/

Situată în sud-estul judeţului Braşov, la poalele muntelui Ciucaş, acestă zonă adăposteste o comunitate importantă de anin, după cum îi spune şi numele. Pe lângă aninul care vegetează în asociere cu frasinul, o să fim surprinşi să găsim aici un număr de nu mai puțin de 3.000 de alte specii de plante, dintre care amintim: bulbuc de munte, ciuboţica cucului de munte, roiniţă, brânduşă de toamnă, sisinel de munte. La baza desemnării sitului se află trei specii de amfibieni: buhaiul de baltă cu burtă galbenă, tritonul cu creastă și salamandra. Dintre mamiferele prezente în sit amintim pisica sălbatică şi jderul. Atât locul fosilifer Purcăreni, cât și Aninișurile de pe Târlung, fac parte din situl Natura 2000 Ciucaș. Surse text și foto: http://romaniasalbatica.ro/; https://www.facebook.com/SpeciiDePlanteProtejateDinRomania/

Sculptate în spectaculoși pereți de stâncă pe o lungime de aproximativ 4 km, Prăpăstiile Zărneștilor se remarcă printr-un aspect monumental datorat pereților verticali sau chiar aplecați peste albie, cu înălțimi ce depășesc în unele locuri 200 m. În această zonă, temperatura scade cu câteva grade deoarece soarele pătrunde destul de greu în chei, doar câteva ore pe zi, fapt ce oferă prilej de relaxare și odihnă în răcoarea oferită de chei, pe timp de vară. Accesul în defileu se face din localitățile Zărnești și Peștera. În apropierea cheilor se află situată cabana Curmătura, importantă bază de plecare în turele din Piatra Craiului. Cei care ajung aici vor fi impresionați de atracțiile turistice ale defileului: peșterile (Peștera Mare din Prăpăstii, Peștera Mică din Prăpăstii), precum și cele câteva izbucuri, din care Fântâna lui Botorog și Fântânile Domnilor. Pereții ce mărginesc valea au o înălțime ce variază între 100 și 200 m. Traseul prin Prăpăstiile Zărneștilor impresionează prin spectaculozitatea pereților de stâncă în care au fost amenajate numeroase trasee alpine. Priveliștea poate fi admirată de la depărtare, din localitățile Zărnești și Peștera. Parcurgând cheile se ajunge la locul numit „La Table”, unul dintre punctele de urcare pe creasta Pietrei Craiului. Căi de acces: • prin DN 73A până în Zărnești și de aici DJ 112G, până la Fântâna lui Botorog, după care la 100 m drumul se bifurcă, unul înainte către chei, iar celălalt către satul Măgura. *Durată parcurs: 1 oră pe sens, dificultate- ușor Sursă text: https://www.visitzarnesti.ro/