Castelul Sükösd-Bethlen

Castelul Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus – situat în sectorul apusean al satului Sâmbăta de Sus este o atracție turistică a localității, totodată fiind și un monument istoric valoros. Primul castel a fost construit în 1708 de Constantin Brâncoveanu, care s-a degradat în timp și a fost și s-a construit un nou castel de către Grigore Brâncoveanu, nepotul domnitorului în anul 1800. Istoric Moşia Sâmbăta de Sus intră în posesia marelui vornic Preda Brâncoveanu, bunicul lui Constantin Brâncoveanu, la 11 martie 1654, de la Susana Lorantfi, văduva principelui Gheorghe Rakoczi.  În anul 1708, Constantin Brâncoveanu construieşte aici un palat după modelul celor de la Potlogi şi Mogoşoaia, pentru a se putea retrage şi adăposti în caz de pericol turcesc. În perioada 1772-1802 moşia trece din stăpânirea familiei Brâncoveanu la negustorul Dumitru Marcu.  La sfîrşitul secolului al XVIII-lea, palatul este dărâmat de guvernatorul Transilvaniei, din motive de securitate militară, datorită apropierii de vechiul hotar către Ţara Românească. Din palat s-au păstrat doar pivniţele.  În secolul al XIX-lea Grigore Brâncoveanu ridică palatul actual, înglobând pivniţele vechiului palat. Urmaşii Brâncovenilor stăpânesc domeniul până în anul 1922, la reforma agrară. În perioada 1927-1944, palatul funcţionează drept casă de odihnă a scriitorilor. După război, timp de câteva decenii, este transformat în şcoală primară. DESCRIERE În prezent, ansamblul curţii brâncoveneşti de la Sâmbăta de Sus este alcătuit din palatul construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea de Grigore Brâncoveanu, puternic modificat în perioada recentă, şi din poarta de piatră de acces în incintă, care păstrează piese bogat decorate ale ansamblului edificat de Constantin Brâncoveanu. În subsolul palatului se pot identifica vechile pivniţe brâncoveneşti: plan pătrat, alcătuit din patru încăperi acoperite cu calote pe pandantivi susţinute de arcuri care se întâlnesc într-un stâlp masiv central, ca la Mogoşoaia şi Potlogi.   Sursa

Vulcanul Stins este mărturie a activității vulcanice din zona Racoș. Peisajul este unul desprins din filme, parcă selenar. Vegetația este puțină, predomină coniferele, iar solul este format din rocă roșie, contrastul de culori fiind neobișnuit, dar în același timp foarte frumos. În trecut, aici se exploata zgura vulcanică. Se spune că locul seamănă cu cel de pe vulcanul Etna. Specialiștii au găsit în zonă zgură vulcanică, cenușă vulcanică, bombe vulcanice, piatră ponce, bazalturi și lave întărite. Sursă text: https://pemeleaguri.blogspot.com/

În interiorul creierei s-a format Lacul de Smarald, denumire provenită de la culoarea apei. Se spune că ar avea o adâncime de 10 metri. Lacul de Smarald s-a format în urma topirii zăpezilor și a precipitațiilor. În apropiere se află și vulcanul stins, într-o zonă cu o vegetație mai săracă, roșiatică. În trecut, pe aceste locuri se exploata zgura vulcanică. Chiar dacă nu este apă, fauna continuă să existe și să reziste mediului. Geologii spun că locul este asemănător cu cel de la vulcanul Etna, unde se găsesc aceleași tipuri de roci și culori. Specialiștii au descoperit aici tipuri de zgură, precum cenușă, bombe vulcanice, piatra ponce, bazalturi, lave întărite, și multe altele.

Coloanele de bazalt de la Racoş, din frumosul defileu al Oltului săpat în Munţii Perşani, impresionează prin înălțimea lor de 10 – 15 m. În apropiere poate fi văzut şi un fragment al edificiului vulcanic de unde până nu demult s-a exploatat zgura bazaltică.

Castelul Bran (situat la 22 km de Predeal şi 35 km de Braşov) – unul din cele mai cunoscute monumente arhitectonice şi istorice din România, atrage un număr foarte mare de vizitatori. De pe stânca pe care este construit, domină cu înălţimea sa toate aşezările din jur. A fost atestat documentar în 19 noiembrie 1377, când Ludovic I de Anjou a emis un act prin care braşovenii primeau încuviinţarea regală de a construi castelul.  Castelul îndeplinea atât funcţii militare, ca bastion de apărare împotriva invaziilor otomane, cât şi funcţiile unui punct de vamă. În semn de preţuire faţă de Regina Maria a României Mari, Consiliul orăşenesc al oraşului Braşov decide donarea Castelului Bran la data de 1 decembrie 1920. Restaurat între anii 1920-1927, Castelul Bran a fost transformat într-o frumoasă reşedinţă de vară, cu parc şi alei de promenadă, lac, terase, fântâni, tot atunci construindu-se şi Casa de ceai.  Prin atmosfera medievală autentică pe care o degajă, Castelul Bran este asociat cu celebra legendă a vampirului Dracula (ce-şi are obârşia în Evul Mediu transilvănean).