Delta din Carpați (Dumbrăvița - Rotbav - Măgura Codlei)

Parc natural de interes naţional, prezintă peisaje atractive cu spectaculoase văi glaciare şi cabane de creastă, oferă posibilităţi de practicare a drumeţiilor montane, alpinismului, snowboardului şi a schiului de fond şi alpin. Întins pe o suprafaţă totală de 32.500 hectare, Parcul Natural Bucegi cuprinde Abruptul Bucşoiului, Valea Gaura şi Valea Mălăieşti, unde sunt protejate capra neagră, râsul, cocoşul de munte, dar şi specii floristice rare. Pe platoul Bucegilor se găsesc monumentele naturale Babele şi Sfinxul, iar Crucea Caraiman, Cascada Urlătoarea, Peștera Ialomiței, Gura Diham și Hornul Mălăiești sunt alte atracții turistice renumite. Foto: http://www.bucegipark.ro/

Cetatea naturală de stâncă a Pietrei Craiului este unică printre munţii din țara noastră. Peisajul specific este caracterizat de o creastă singuratică, ce atinge o lungime de aproximativ 25 de km şi înălţimi de peste 2.000 de metri. Vârful La Om (sau Piscul Baciului) este cel mai înalt și măsoară 2.238 m. Dacă studiem pe îndelete particularităţile masivului, vom descoperi o mare varietate a formelor şi dimensiunilor reliefului: colţi de stâncă, ace, piramide, muchii, turnuri, brâuri şi hornuri. Numărul mare de văi, grohotişuri, arcade naturale şi golurile alpine întregesc spectacolul vizual, alături de abrupturi deosebit de spectaculoase. Aici trăiesc 1.170 specii de plante, aproape 30% din plantele regăsite în ţara noastră, dintre care 181 sunt ocrotite. Dintre aceste specii le amintim doar pe cele mai cunoscute: garofiţa Pietrei Craiului, tisa, angelica, sângele voinicului, macul galben, linariţa, floarea de colț, gladiola sălbatică, bulbucul și bujorul de munte.  Piatra Craiului adăpostește un număr impresionant de specii de orhidee de munte, 41 de specii dintre cele 58 existente pe teritoriul României. Condiţiile climatice şi geologice, geomorfologia şi structura florei şi vegetației din Piatra Craiului au determinat păstrarea unei diversităţi aparte în grupul mamiferelor. Din cele aproximativ 100 de specii de mamifere din fauna întregii ţări, peste 40% trăiesc în Piatra Craiului. Accesul în Parcul Național Piatra Craiului se face pe baza biletului de vizitare. Puncte achiziționare bilete: Surse text și foto-video: http://www.pcrai.ro/; http://romaniasalbatica.ro/

Masivul Leaota se învecinează în partea de nord-vest cu Parcul național Piatra Craiului, iar la est cu Parcul natural Bucegi, principalul rol al sitului fiind acela de coridor ecologic, asigurând migrarea speciilor între cele două mari arii protejate. Lupul și ursul sunt printre speciile ce beneficiază de acest rol al ariei naturale protejate. Habitatele identificate aici sunt: păduri de amestec fag-răşinoase, păduri de molid, păduri aluviale, tufărişuri subalpine, habitate de pajişti, printre care apar frecvent stâncării şi grohotişuri. Diversitatea vegetală este foarte mare, cu un număr de 810 specii, între care câteva specii protejate prin lege sunt: garofiţe de munte, floarea de colţ, bujorul de munte, tisa, zâmbrul etc. Diverse specii de mamifere şi păsări au fost identificate aici, unele dintre cele protejate prin lege fiind ursul brun, râsul, lupul, cocoşul de munte, uliul păsărar etc. Principalele activităţi turistice care pot fi întreprinse în Munţii Leaota sunt drumeţii, ciclism montan, schi de tură, fotografie şi observare faună. Perioada optimă pentru vizitare este primăvara în timpul înfloririi bujorului de munte și toamna când coloritul naturii devine variat. Fiind o arie protejată importantă pentru liniștea faunei, se recomandă accesul numai pe potecile marcate. Câteva trasee străbat Munții Leaota, accesul fiind posibil prin Podu Dâmboviței, Rucăr, Stoenești, Padina, Fundata și Moeciu de Sus. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Situl cuprinde în întregime Munţii Baraolt şi parţial Munţii Bodoc. Pădurile acoperă aproximativ 70% din suprafaţa sitului, iar relieful este caracteristic zonelor cu dealuri înalte. Toate pâraiele de pe teritoriul sitului sunt afluenţi ai Oltului. Aria protejată cuprinde păşuni şi fâneţe care alternează cu păduri seculare de foioase, predominant făgete, oferind un habitat ideal atât pentru păsările răpitoare, cât și pentru barza neagră. Populația de viespar și barză neagră din Munții Bodoc-Baraolt reprezintă 2% din efectivele la nivel național ale acestor două specii. Ale specii de importante ce se regăsesc aici sunt: cristelul de câmp, acvila țipătoare mică, huhurezul mare, ghionoaia sură, muscarul gulerat și muscarul mic. Oferta peisagistică a acestei rezervații este una variată, de la câmpurile întregi de ghiocei situate sub vârful Kőmöge și orhideele prezente în păduri, și până la rocile vulcanice întâlnite din loc în loc sau grotele antropogene care adăpostesc pe timpul iernii multe specii de lilieci. Se mai remarcă în această zonă și izvoarele de ape minerale. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Aria naturală se află în partea central-vestică a județului Brașov, în comuna Beclean, în apropiere de drumul județean care leagă localitatea Voila de Cincșor, şi se întinde pe o suprafaţă de 42 hectare. Situl este important pentru prezenţa unui habitat de interes european, constituit din vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu gorun. Pădurea are o structură naturală bine păstrată, cu stejarul şi gorunul ca specii dominante, provenite din sămânţă care se regenerează natural. Unele exemplare au dimensiuni notabile până la 70 de cm în diametru şi înălţimi de până la 25 m. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Podișul Hârtibaciului este a doua arie protejată ca mărime din România, după Rezervația Biosferei Delta Dunării. Este situat în centrul țării, în sudul Transilvaniei, și este delimitat la nord de râul Târnava Mare, iar în sud de râul Olt. Podișul constituie o zonă cu peisaj mozaicat în care modul de gospodărire al terenurilor și al resurselor naturale a generat condiții favorabile pentru numeroase specii de păsări de interes comunitar și național. Unele dintre cele mai importante specii de păsări care trăiesc aici sunt: cristelul de câmp, huhurezul mare, ghionoaia sură, ciocârlia de pădure, sfrânciocul roșiatic. În această zonă cuibărește cea mai însemnată populație de acvilă țipătoare mică și de viespar din România, densitatea cea mai ridicată fiind atinsă la sud de Valea Hârtibaciului. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Dintre ariile naturale de protecție a păsărilor desemnate la noi în țară, Piemontul Făgăraș se află printre cele mai importante, atât ca suprafață, cât și ca număr de specii ocrotite (25 de specii) și condiții naturale oferite. Acesta se întinde pe suprafața Depresiunii Făgărașului, în perimetrul administrativ al județelor Brașov și Sibiu, pe latura nordică a Munților Făgăraș. Fiind amplasat atât în regiunea alpină, cât și în cea continentală, relieful dominant este cel de deal și de munte. Habitatele specifice sunt variate, cuprinzând pășuni și fânețe, păduri de foioase și de conifere, terenuri arabile, vii și livezi. La nivelul întregii regiuni, flora este bine reprezentată, fiind înregistrate peste 900 de specii de plante, iar diversitatea floristică este evidentă mai ales în fânețele umede (aprox. 450 de specii). Zona de la poalele versantului nordic al Munților Făgăraș oferă o combinație optimă a habitatelor pentru multe specii de păsări importante pe plan mondial, cum ar fi: acvila țipătoare mică, cristelul de câmp, foarte multe specii de ciocănitori, șoimul călător, cocoşul de munte, barza neagră etc. Pentru ocrotirea pe termen lung a acestor specii este foarte importantă conservarea habitatelor în care păsările își construiesc cuibul, își cresc puii și se hrănesc. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Pădurea Bogata îşi trage numele de la pârâul omonim, care o străbate pe zece km. Aglomerează mai multe bogăţii diferite, în afara celor istorice: geologice, fizico-geologice, peisagistice, botanice şi forestiere. Pădurea seculară, transformată în rezervaţie, ocupă zona centrală a Munţilor Perşani, întinzându-se 17 km, de-a lungul apei, şi o arie de 85 km2. Îmbină mai multe specii lemnoase (stejari, fagi şi molizi), la rândul lor un „rai” pentru vânat (mistreţ, urs, râs, cerb, căprior). Fauna măruntă conţine însă şi vulpi, lupi, jderi, dihori, veveriţe etc. În perioada interbelică mai fuseseră încă semnalate pisici sălbatice, viezuri şi jderi. Dintre păsări se întâlneşte cel mai des mierla, sturzul, variante de ciocănitori, piţigoiul, gaiţa, uliul, cucuveaua, huhurezul, ca şi mai rarul cocoş de munte ori ienurca. Nu se cunoaşte exact situaţia vechiului patrimoniu de prepeliţe şi potârnichi. Pe valea Bogăţii există păstrăvi. În timpuri istorice, masivul păduros a dublat bariera Oltului, pentru apărarea Daciei, iar apoi, în Evul Mediu, a fost mereu o probă de curaj pentru toţi negustorii sau călătorii care erau obligaţi să bată drumul dintre Braşov, Rupea şi Sighişoara. Cetele de tâlhari ori hoţii singuratici au încercat mereu vigilenţa şi puterea de reacţie a trecătorilor. Pentru a înlesni trecerea, s-a amenajat în pădure un han pentru a adăposti, dar şi pentru a fi o bază a poterelor. În zilele de astăzi, calea ferată Braşov-Sighişoara, fixată la limita dintre sectorul central şi cel nordic al Perşanilor întâlneşte staţiile Rotbav, Apaţa, Ormeniş, Augustin, Racoş, Mateiaş şi Rupea. La rândul ei, principala şosea, are un parcurs diferit. O altă cale de circulaţie este deservită de către DJ 132, de la Rupea, pe valea Homorodului Mic, prin localităţile Homorod, Mercheaşa, Jimbor. Clima temperată, cu precipitaţii moderate îngăduie practicarea turismului între lunile mai – octombrie. Surse text și foto: http://www.rupeaturistica.ro/; http://romaniasalbatica.ro/