Places

The museum is arranged in the national art camp "Fekete Gabor", is a sale-exhibition space with modern and traditional artworks exhibited both outdoors and indoors, also offering free art courses. Text source: https://www.visitzarnesti.ro/

Casa Junilor este Sediul Uniunii Junilor din Scheii Brașovului și Brașovechi, un spațiu cu caracter cultural care adăpostește un muzeu ce valorifică obiecte vechi din colecții private aparținând locuitorilor din Schei și piese vechi de costume aparținând celor 7 cete de Juni din Brașov, precum și ateliere creative (cusături, țesături, pictură icoane pe lemn și sticlă, crestături în lemn etc), expoziții de artă, lansări de carte și acțiuni de promovare a culturii și patrimoniului cultural local.

Visiting Schedule Winter- Piatra Craiului National Park Visiting Center: Monday: Closed Tuesday-Thursday: 10:00-16:00 Friday - 10:00-14:00 Saturday: 11:00- 15:00 Sunday: 11:00- 13:00   More details on: https://www.pcrai.ro/program Rates:  Adults - 5 lei                 Teens (under 18 years old) - Free                 National Park access fee payers - Free *If you come with a group, it's recommended to tell the park administration in advance! *The ticket for the museum can be bought only from the Visiting Center of the Piatra Craiului National Park. More info on presentation (pcrai.ro) Opened in 2016, the Visitor Center is an exhibition space that combines information trails in the park, based on interactive techniques, three-dimensional layouts, and exhibits related to the area's biodiversity. With touch screens, visitors can see the landscapes of Piatra Craiului and find out all the necessary information about the flora and wild animals that live here, but also about the rocks that are combined in the massif. Visitors can also take a virtual tour of the tourist trails, everything with a simple hand movement.  An artificial stall has been set up in the visitor's center to allow visitors to see what they look like on the inside, but also an artificial cave where bats and other insects are living in this environment.  The wild animals can be admired on the route that runs through the visitor center. These can not only be seen but also heard, which brings a spectacular element and is certainly a great attraction for the little ones.  The interior of the center is designed to simulate the idea of rocks as much as possible, so visitors will feel right on the mountain. In addition, the special effects of thunder, lightning, or chirping of the birds will bring the visitor even closer to the beauty of the Piatra Craiului Mountains. The center also has a Piatra Craiului 3D layout and a walkway that tourists can climb to admire from above as if they were on a mountain at heigh. Also on the walkway can be projected pictures from Piatra Craiului, geological information, and habitat, but also tourist routes. Everything is with a touch screen command. Practically the visitor can design what map he wants to see and they can virtually admire the entire Piatra Craiului massif.

Virtual tour of the Rupea Fortress ▶️ https://tur3d.real-tour.ro/show/?m=y63YcnPT3pe The fortress of Rupea nowadays covers an area of approximately 11 ha (~27 acres) together with its walls, towers and inner courtyards. Because of its dominant position near the European route E60, to the north, and on the right of the city, it is a remarkable presence from a great distance. Despite some speculations made by certain authors, it is certain that its current area was inhabited during prehistoric times, but not in Antiquity, by Dacians or Romans. Another certain fact is that it represents a medieval creation, a major architectural complex, with functional levels ranging across five centuries. While it was first attested in 1324, the fortress wasn`t built at that precise moment, but must have been realized at least a few decades earlier. When it began to function, it was always connected with the public authorities that were organized in typical medieval form: king – voivode – castellan – seat and seat authorities. The relationship between them changed only in the sense of eliminating the intermediate parties, so as to have, in the end, a centre of the Seat of Rupea and a recognized authority in the Principality of Transylvania, often mediated only by the “University” of the Saxons (autonomously organized), with its centre at Sibiu. The components of the fortress are better understood if we follow a sectoring based on the dominant hill, where we have: “The Upper Fortress” (the first precinct), “The Middle Fortress” (the second and third ones), and “The Lower Fortress” (the fourth and last precinct). Each of them is identified by a distinct curtain wall, corresponding to different eras, marked by the evolution of warfare or by the development of the settlement and of the seat, upon which it depended financially. At the same time, each tower has an identity pointed out by its own name, which, partially, betrays their particularities (often functional ones), resulted from their historical development. It is obvious that, unlike many other Transylvanian fortresses, Rupea had the advantage of an exceptional preservation. In the first half of the eighteenth century, since the first reliable documentation drawings date (made by the military), the degradations were always connected with the disappearance of the rooftops and the rapid collapse of some masonry left unprotected. The first historical record of the fortress was marked by a battle fought between rebels from the Saxon elite against the henchmen of Transylvania`s voivode (1324). Afterwards, it can be speculated that it was abandoned by the representatives of the voivodeship after the Turkish invasion from 1421. Fact is that the fortress was given over, around that time, to the Seat of Rupea. The very stingy information directly concerning it, are due to this affiliation and to the fact that the local archives have been preserved only since the middle of the seventeenth century. In the sixteenth century, a significant segment of the privileged local Saxon community permanently moved inside the fortress. Then, the fortress must have looked like a miniature city, where a few hundred people constantly lived. Intensely populated before the year 1621, the fortress gained the entire planimetry that we encounter today. Its inhabitants had all the facilities they required: housings, locations for the community and Seat administration, a chapel, a parish, a place for carriages, a warehouse (for documents, supplies and weapons), a fountain, and a marketplace (in the “Lower Fortress”). The architectural climax was probably reached during the seventeenth century, ever since we hold most of the construction/repairing inscriptions (the majority of which unfortunately lost). Then, at the dawn of the century, the Hapsburg army used the fortress as quartering and campaign training base. The settlement had a market town status, and its rediscovered material culture proves that the architectural ensemble was never a “peasant fortress”. Its connection with some peasants was made later, drifting away from the conceptions of the bourgeois democracy, and then consolidated because of the Marxist historiography, by association with fortified churches. The local rulers, however, have only referred to their ensemble with the terms “cetate” (English: “fortress”; German: “Burg”) or “castel” (English: “castle”; German: “Schloss”). Due to the fortifications and the wisdom of its managers, Rupea was never attacked, conquered or plundered. It was gradually abandoned, since the first half of the eighteenth century, after the political insurance guaranteed by the army of the Hapsburg Empire. On one single occasion, the refuge inside the fortress was registered, in 1789, due to the panic caused by a probable Turkish invasion. That was truly the last time when the fortress was required for defence purposes. Life moved on at the base of the fortress hill, surrounding the placement of the evangelical parish church (former catholic). But, a special fund for the maintenance of the fortress was created by the city hall in 1838. The funds and donations existed throughout the nineteenth century only for the purpose of maintaining the complex, already referred to as “monument”. Moreover, a permanent guardian, with his residence and family, was maintained in the fortress (in a house probably remade in the 1850`s). A proto-museum collection existed in the fortress for a long time. In 1792, among other items, there were 53 firearms, cannonballs, and moulds for casting bullets. Also from that year, armour parts were mentioned, as well as helmets and chain mail armours. It is also known that in 1812, one cannon of the fortress, dated 1613, was melted, part of the inventory was scattered during the 1848-49 Revolution, but, by the end of the century, other weapon items belonging to the old arsenal (that every great Transylvanian fortress had) were still to be found. The most radical change of the fortress was made during the restoration program from 2010-2012, when it recovered and renewed most of its original “dowry”, that had been for a long time in a state of oblivion. Text and photo sources: http://www.rupeaturistica.ro/; https://www.facebook.com/rupeaturistica/  Video: https://www.youtube.com/webTVBrasov 

Lângă Șinca Veche, la Ohaba, cea mai veche moară din Țara Făgărașului încă macină. Este o moară de apă care funcționează perfect în ciuda faptului că are mai mult de 130 de ani de activitate. Pietrele morii au fost aduse din Franța, în 1873 și nu au fost niciodată înlocuite. Pentru turiștii care se abat prin această zonă a Țării Făgărașului, cu destinația Șinca Veche și complexul mănăstirii rupestre, o oprire la Moara de Apă de la Ohaba completează experiența rusticului, a vieții satului așa cum se mai păstrează, în crâmpeie, din vechime.

Perșani Mountains belong to the Eastern Carpathians and cover an area of one tousand square kilometers. They are separated from Făgăraș and Piatra Craiului Mountains by the Șinca and Bârsa Valleys. In the north, they are prolonged indiscernibly into Harghita Mountains. Its peaks reach heights of medium size, around 800-1000 m. Măgura Codlei peak (1292 m) and Vârful Ceții (1104) are the highest summits. Geographically, they are divided in three major groups. The Southern Perșani, are located between the Șinca and Bârsa valleys on the south, and Vlădeni Depression on the north. The highest summits in the Southern Perșani are Hoapecu (980 m), Ciuta (975 m), Cetățuiei (975 m), Frăsinet (935 m), and Stimbavului (922 m). The Central Perșani represents the true grandeur of these mountains. They are bordered on the south by Vlădeni Depression and on the north by the valley of Olt river. Its eastern sector displays higher summits (Cetății-1104 m, Horezu- 1055 m, Coasta Țiganului -1034 m) and thicker woods, while on the western sector, which has a lower altitude, one encounters a more fragmented scenery. The Northern Perșani (named also Dugăului Mountains, after the main summit) have lower altitudes. Here one finds the summits Părăul Fântânii (847 m), Chingii (815 m), Tipia Racoșului (820 m), Ascuns (988 m), Merca (1002 m), and Dugău (1011 m). The basaltic columns represent one of the most remarkable attractions of these mountains. Those from Racoș, covering a much broader area (1,05 ha) in the vicinity of the railway station, on the right bank of Olt river, are the result of a quarry opened only in the twentieth century. The western part is a protected area as natural monument. The polyhedral shapes can reach heights of twelve meters. The more amorphous basaltic deposits from Hoghiz are currently quarried. The surroundings of Racoș are the richest in geological vestiges, with small animals petrified in the ancient layers. Carhaga fossiliferous area , measuring cca 1,60 ha, is located in Racoș village, between the Carhaga and Chioveș brooks. Geological sediments of grey and pinkish colours, with limestone streaks have captured within them a variety of cephalopods. The exceptional shapes and colors of the stones are blending with the colors of the lake. Although the extension of mud volcanoes from Homorod does not belong to the mountains, they appeared in the geological past of the area. Sources of salted water were recorded at Rupea (some of them were in olden times collected), Homorod (presenting a sulphurous concentration), Mercheașa, and with a higher concentration at the wells from Dacia and Racoșu de Sus. Some sparkling water wells with low discharge exist on the territory of Homorod. The limestone areas in the north-west of Perșani Mountains are covered with downy oak, manna, cornel tree, wild rose, white violet, blueweed, etc. There grow several protected plants as well (Dianthus spiculifolius, the azure flowers of liverleaf, the Carpathian bellflower, and a rare species of blackberry bush). The good quality of pastures and the adequate climate have provided for a long time very good conditions for the horse stud (Nonius race) from Homorod, which was specialized in the production of breeding stallions for the army. The berries and mushrooms are frequently found. Text and photo source: http://www.rupeaturistica.ro/; http://romaniasalbatica.ro/

Muresianu’s house was fonded in 1968 next to the donation made by the Muresianu' successors. They brought to life the Jacob's Muresianu cultural will by offering to the romanian state a very valuable collection of furniture, paintings, sculpture, and also their personal archive. The museum is consacrated to the memory of some members of the family with great importance in the cultural and political time of their time. Muresianu's archive is one of the richest and important of Transylvania, counting over 25.000 documents.

Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului este adăpostit într-un valoros monument de arhitectură civilă, reprezentativ pentru tipologia spațiilor comerciale publice și private din orașele transilvănene între secolele XVI-XIX. Fiind situată în incinta vechii cetăți a Brașovului, clădirea construită în anul 1566 relevă aspecte constructive specifice Renașterii. La parter se află două încăperi ce prezintă pictură decorativă cu elemente florale și vegetale din secolul al XVIII-lea. Expoziția permanentă a muzeului surprinde aspecte ale vieții urbane din secolele XVII-XIX: o pivniță pentru depozitat mărfuri, un spațiu pentru schimburi comerciale, un salon specific patriciatului săsesc, o cameră a copilului, un atelier de broderie și de pălării și un atelier de fotografie din secolul al XIX-lea. Mansarda este dedicată expozițiilor temporare. Program de vizitare: Program de iarnă: Miercuri – Duminică  09:00 – 17:00  Program de vară:  Miercuri – Duminică  10:00 – 18:00

Inaugurated on May 13, 2016, the Museum of Codlenic Traditions and the Local Public Administration represents an extensive project for the development and modernization of Codlea's Historic Center, a very important patrimony for Codlea, a true cultural dowry. The realization of the museum was a joint effort of the Codlea's residents everywhere, through the donations of the exhibits that can be admired in it, a dream of bringing the history of Saxons, Romanians, Hungarians and Romas under the same roof. In the past, this building was the old town hall, built above the city gate. In 1775 the construction was improved, and between 1828 and 1830 the building was in the form of today. Entrance is free!

The permanent exhibition of the Art Museum in Brașov, also named the National Gallery, comprises of paintings and sculptures which illustrate the evolution of modern Romanian art between the 19th - 20th centuries and the evolution of Transylvanian art between the 18th-19th centuries. Among the renowned Romanian artists such as Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu or Alexandru Ciucurencu, the exhibition also features artworks created by local artists whose activity is connected to Brașov. Therefore, the visitors will be presented with a selection of 18th century Saxon portraits of patricians, ending with post-war avant-garde artworks. The institution’s ground floor hosts temporary exhibitions and a wide range of cultural events such as recitals, conferences, book launches or round tables among others.   Visiting hours:  • Winter program (October 1 - March 31):  • Tuesday to Sunday, 09.00-17.00 (except for the official holidays)  • Summer program (April 1 - September 30):  • Tuesday to Sunday, 10.00-18.00 (except for the official holidays) 

The Ethnography Museum of Brasov and its three branches, the Urban Civilization Museum of Brasov, the Săcele Ethnographic Museum and the "Gheorghe Cernea" Rupea Ethnographic Museum are waiting for you to travel with the stories of our exhibitions and to discover the activities we offer.    The Ethnography Museum in Brasov is dedicated to the civilization of the rural communities in the Bran area, Rupea, Ţara Oltului and Ţara Bârsei. Together with the two subsidiary museums, Sacele Ethnographic Museum and "Gheorghe Cernea" Rupea Ethnographic Museum, the institution aims to present various ethnographic aspects of the most representative areas in the county. In the central pavilion of Brasov there is a large permanent exhibition that includes, in a brief treatment, a common work for all ethnographic areas: the craft of the tissue and its functional application in the organization of the interior and in the popular costume.    The Urban Civilization Museum of Brasov is housed in an important monument of civil architecture, representative of the typology of public and private commercial spaces in Transylvanian towns, XVI-XIX.    The Museum of Urban Civilization of Brasov won the award of the Romanian Committee awarded for the year 2010, the year of the official opening of the Braşov Museum.    This award recognizes the remarkable modern valorisation of the historical monument restored, as well as the unique concept of the museums in Romania.    The Ethnographic Museum in Sacele operates in a historic monument building, documented in 1543, which served as a place for the gathering of dances for three centuries.    The permanent exhibition illustrates segments of life specific to the traditional civilization of the Carpathians (occupations, crafts, technical installations, a living space and traditional costumes). These aspects highlight the hypotheses of the multiculturality of the Sacele area by suggesting a common world to both the Moans and the Csangos. In the courtyard of the museum there is a hydraulic hammer hammer. Piua, who thickened thick woolen fabrics, was transferred from Târlungeni to the courtyard of the museum.    The urban-rural relationship, indirectly exposed in the exhibition, brings to the fore the phenomenon of acculturation, the settlements being strongly influenced by the urban way of life due to their location in the proximity of Brasov.    65 km from Brasov, on the road connecting Brasov to Sighisoara, in the center of Rupea, is the "Gheorghe Cernea" Ethnographic Museum. The museum, housed in a historic building from the 19th century. eighteenth century, recently renovated, evokes the rural world around Rupea, whose fair is a documentary attested in 1433.    The museum design aims to illustrate the main aspects that define the specificity of the Rupea ethnographic area: traditional fishing on Olt, pottery center in Drăuşeni, customs specific to the Saxon population in the area (Kronenfest), the Romanian wedding, the interior of the Saxon and Romanian houses and the flourishing trade in the Cohalm fair (Michael Falk's grocery store).    The museum can be named Gheorghe Cernea (1898-1965), one of the most outstanding personalities in the Rupea area, dedicated to Romanian folklore and ethnography.

Muzeul de Pânze și Povești Mândra: un concept de muzeu-virtual, cu aplicații reale, în regim pop up event (în diverse locuri). Colecţii de pânze și poveşti, evenimente, expoziții, tabere de creaţie, atelierele - şezătoare Mândra Chic - proiect social, suveniruri, atelierele de restaurare şi de joacă, itinerarii cultural-gastronomice.

La 65 de km de Braşov, pe drumul ce leagă Braşovul de Sighişoara, în centrul oraşului Rupea, se află Muzeul Etnografic „Gheorghe Cernea”. Muzeul, găzduit de o clădire istorică din secolul al XVIII-lea, recent renovată, evocă  lumea rurală din jurul localităţii Rupea, al cărei târg este atestat documentar din anul 1433. Amenajarea muzeală ilustrează principalele aspecte care definesc specificul zonei etnografice Rupea: pescuitul tradiţional pe Olt, centrul de olărit din Drăuşeni, obiceiuri specifice populaţiei săseşti din zonă (Kronenfest), nunta românească, interiorul casei săseşti şi româneşti, comerţul înfloritor din târgul Cohalm (băcănia lui Michael Falk). Muzeul poată numele lui Gheorghe Cernea (1898-1965), una dintre personalităţile marcante din zona Rupea, care s-a dedicat folclorului şi etnografiei româneşti. 

Evoluția satului Șirnea și dezvoltarea sa turistică și muzeală din anii 1960-1980 este strâns legată de personalitatea lui Nicolae Frunteș. Între anii 1962-1965, Nicolae Frunteș a inițiat și a participat la procesul de constituire a satului turistic Șirnea: popularizare mass-media, amenajare parc în centrul satului, marcare trasee turistice, ghidaje pentru turiști, întocmire materiale documentare, înființare birou turism, constituire colecție muzeală, deschidere muzeu Șirnea, îmbogățire permanentă a colecțiilor, organizare de evenimente culturale și educaționale, cu caracter turistic, ridicare monument pentru eroi. Bazele muzeului etnografic din Șirnea s-au pus în anul 1965. Sub coordonarea cadrelor didactice, cercul școlar „Căutătorii de comori” din cadrul unității de pionieri ai școlii și cetățenii din sat, au colecționat, an de an, piese folclorice și etnografice. În anul 1971, cu ocazia semicentenarului Partidului Comunist Român, muzeul a fost reorganizat și se prezenta astfel: ocupa trei încăperi și era organizat tematic. Tematica a fost avizată de Comitetul județean pentru cultură și artă, la care și-a adus aportul și Titus Hașdeu, directorul muzeului din Bran. O secție a muzeului era dedicată practicii oieritului, prelucrării laptelui și lânii, o altă secție fiind dedicată uneltelor specifice prelucrării lemnului – ocupație de bază a localnicilor, evidențiată și în „Legenda Branului”. Evoluția portului popular era ilustrată de țesături și cusături, cu sublinierea influențelor din portul muscelean. Era ilustrată, de asemenea, activitatea educațională din vechime, cu obiecte folosite în instruirea și educarea copiilor. La aceasta trebuia să se adauge la acel moment și o machetă a primei școli din localitate. Secțiile muzeului ilustrau „Istorie locală, Portul popular local și zonal, Evoluție și influențe, Unelte și scule folosite pentru prelucrarea lemnului, Unelte și scule folosite pentru prelucrarea laptelui, Unelte și scule pentru prelucrarea lânei, Instrucție și educație școlară, Evoluția sporturilor de iarnă în localitate, Interior de cameră țărănească, Din realizările fiilor satului Șirnea.”

Muzeul Etnografic Săcele funcţionează într-o clădire atestată documentar în anul 1543, care timp de trei secole, a servit ca loc de strângere a dijmelor. Expoziţia permanentă ilustrează segmente de viaţă specifice pentru civilizaţia tradiţională a Carpaţilor (ocupaţii, meşteşuguri, instalaţii tehnice, un spaţiu de locuit şi costume tradiţionale). Aceste aspecte evidenţiază ipostaze ale multiculturalităţii zonei Săcele prin prezentarea sugestivă a unei lumi comune atât mocanilor, cât şi ceangăilor. În curtea muzeului se află o piuă cu ciocane acţionată hidraulic. Piua, care îngroşa textilele groase din lână, a fost transferată din localitatea Tărlungeni în curtea muzeului. Relaţia urban-rural, sesizată indirect în expunere, aduce în prim-plan fenomenul de aculturaţie, aşezările săcelene fiind puternic influenţate de modul de viaţă urban, prin situarea lor în proximitatea oraşului Braşov. 

Muzeul Bran s-a înfiinţat în anul 1957, moment în care a fost amenajată o expoziţie de artă şi istorie medievală. Mai târziu, prin anii '60, s-a început amenajarea unui muzeu al satului brănean cu titulatura Secţia Etnografică Bran. În toată această perioadă, Muzeul Naţional Bran a fost în administrarea Consiliului Popular Judeţean Braşov. În anul 1987 s-a deschis secţia Vama Medievală, amenajată în clădirea de la baza Castelului, imobil care a aparţinut administraţiei vamale austro-ungare până în anul 1918. La momentul 1990-1991, când s-a făcut trecerea la Ministerul Culturii, existau trei secţii la Bran: secţia Castel, secţia Vama Medievală şi secţia Etnografie. După retrocedarea Castelului în 2009, s-a desfiinţat secţia Castel şi toate piesele au fost transferate la Muzeul Vămii într-un spaţiu mult mai mic, unde s-a încercat reconstituirea unor interioare din Castel. Muzeul Naţional Bran a fost relocat din clădirea Vămii Medievale în mai 2018 și din luna septembrie va funcționa într-o pensiune din centrul localității. Muzeul Satului Brănean, organizat în anul 1962 în parcul din vecinătatea castelului, reliefează evoluţia arhitecturii populare tradiţionale din satele zonei Bran, în raport cu ocupaţiile de bază, creşterea vitelor şi lucrul la pădure, împletite cu agricultura, industria casnică de prelucrare a lânii şi meşteşugurile legate de prelucrarea lemnului. Conceput ca muzeu în aer liber, Muzeul Satului Brănean prezintă principalele tipuri de gospodării şi locuinţe, anexe gospodăreşti, construcţii economice şi instalaţii de prelucrarea lemnului şi a ţesăturilor de lână, acţionate hidraulic. Ansamblul cuprinde 18 monumente de arhitectură populară. Aici se organizează, în toată perioada de vacanțe și concedii, mai multe târguri cu meșteri populari din diferite zone ale țării. Surse foto: http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/; https://www.facebook.com/Muzeul-National-Bran-404522772978973/

Muzeul Ţării Făgăraşului este muzeul unei întinse zone istorice şi etnografice, al unei bogăţii de documente şi mărturii despre locuitorii Ţării Făgăraşului.

Se află la marginea estică a Podișului Hârtibaciului, la cca 66 km de Brașov, în partea central-nordică a județului. Căi de acces: pe DN 13 Brașov-Sighișoara, până la km 66, în centrul orașului Rupea, de aici se poate urca pe un drum de acces după cca 500 m atingându-se altitudinea de 579 m. Suprafața ivirii de bazalt este de aproape 5 ha, dar împreună cu sedimentele ce acoperă bazaltele, zona tampon se ajunge la un areal de 9 ha. Stânca bazaltică de la Rupea - Punctul cel mai vestic de apariție a bazaltelor din Munții Perșani se găsește izolat în plină zonă de apariție a formațiunilor terțiare ale Bazinului Transilvaniei. Rezervația se află situată pe un relief colinar rezidual (stânca de bazalt), a cărui suprafață se suprapune în rest pe formațiunile sedimentare marginale ale Podișului Hârtibaciului. Bazaltele sunt compacte și nu au produse piroclastice. Surse text și foto: http://www.brasovtourism.eu/; http://www.rupeaturistica.ro/; http://romaniasalbatica.ro/

Vâltorile Lisa: Complexul de instalații tradiționale de prelucrare a lânii “La vâltori” este cel mai vechi din România, datând din anii 1850. Meșteșugul prelucrării lânii cu ajutorul instalațiilor care pot fi vizitate și astăzi a fost transmis din generație în generație. Program de vizitare: Duminică – Vineri, 9-18, lunile mai – octombrie. Sâmbătă este închis.