Perșani Mountains

Nearby one can also find the extinct volcano, in an area with a poorer, reddish vegetation. In the past, volcanic slag has been exploited in these places.Even if there is no water, the fauna continues to exist and resist the environment. Geologists say the place is similar to the one from the Etna volcano, where the same types of rocks and colors are found. Specialists have discovered several types of slag, such as ash, volcanic bombs, pumice stone, basalt, hardened lava, and many more.

Rezervaţia  „Valea Zimbrilor” a luat fiinţă în noiembrie 2008, la Vama Buzăului, ca parte a unui proiect de dezvoltare turistică a zonei, la care au participat primăriile Prejmer şi Vama Buzăului, Consiliul Judeţean Braşov şi Agenţia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Braşov.  Cu o suprafaţă de 10 hectare de păşune şi autorități ce doresc accesarea fondurilor europene pentru lărgirea împrejmuirii cu încă 80 de hectare de pădure, alocate în acest sens de comuna Prejmer, Rezervatia "Valea Zimbrilor" este a patra din România. Planul celor care o administrează este ca în viitor să lase zimbrii în libertate, animalele urmând a fi incluse într-un program de repopulare a Munţilor Carpaţi. Rezervaţia  în prezent  numara 14 exemplare de zimbri, Cerbi și căprioare împart același areal cu legendarul animal, protejat în toată Europa şi care, în condiţii optime, poate ajunge să cântărească şi 900 kilograme. Primul zimbru născut în rezervaţia de la Vama Buzăului se numeşte Genţiana. În rezervaţie nu se poate intra cu maşina sau bicicleta, pentru a asigura atât mediul natural al animalelor, cu cât mai puţini factori agresivi externi, cât şi liniştea specifică zonei. Vizitatorii şi turiştii pasionaţi de recreere pot profita de bănci şi foişoare la umbră, iar cei mici de leagăne. Programul de vizitare al rezervaţiei este de la 9:00 la 20:00 în fiecare zi a săptămânii, de luni-duminica. Pe lângă zimbri în rezervație vei întâlni aici o familie de cerbi, o familie de reni, păuni, mufloni.  cerbi lopatari. Familia mufloni lor sa mărit cu un nou membru un puiuț alb  Începând cu data de 01.05. 2025 prețul uni bilet de acces în rezervatie costa:   30lei adulți și 20 lei copiii Pe lângă toate acestea.  În centru de informare turistica mai avem  expoziție de animale sălbatice impaiate  și magazin de suveniruri. Apoi pot lua masa la punctele Gastronomice aflate în comuna noastră.  *Sursă text și foto:

Peştera Liliecilor, sau Peştera cu lilieci este situată în spaţiul administrativ al satului Peştera, din comuna Moeciu, la 5 km de comuna Moeciu, pe versantul estic al dealului Bisericii, în partea de nord-vest a platformei Branului şi la o altitudine de 950 m. Peştera s-a format ca urmare a fenomenului de eroziune a muntelui calcaros de către unul din afluenţii pârâului Văii cu Cale, care astăzi este un pârâu temporar. Numele peşterii provine din existenţa în peşteră a unei numeroase colonii de lilieci. Cunoscută şi sub numele de Peştera Mare din satul Peştera sau Peştera Bădichii, peştera a fost semnalată cu multe secole în urmă, dar a fost explorată şi studiată abia la sfârşitul secolului trecut, de către speologul Iuliu Czaran, care a şi realizat primul marcaj spre peştera Liliecilor. Peştera Liliecilor este o peşteră uşor de vizitat, are o lungime de 370 m, din care 109 m de galerie activă şi o denivelare de 10 m. Accesul în peşteră se face printr-un culoar îngust, după care se ajunge într-o grotă, nu foarte mare, cu podea ascendentă. De aici mai porneşte o galerie, spre nord, care are o lungime de 15 m şi care se termină cu un horn. Peştera este o peşteră caldă, cu umiditate moderată şi este presărată cu multe formaţiuni calcaroase, cu "lacrimi ale pământului" şi cu camere care au tavan cu colorit diferit. Prin peşteră curge un pârâiaş plin de mâl. Deşi nu este necesar un echipament special, o lanternă fiind suficientă, este bine să aveţi un echipament de protecţie, pentru a evita murdărirea cu argilă şi guano (excremente ale liliecilor, justificate de existenţa în peşteră a numeroşi lilieci solitari sau grupaţi în colonii). Sursă text și foto: http://www.visitbran.com/

Vârful Măgura Codlei, cu altitudinea de 1.292 m, face parte din Munții Perșanilor, din gruparea muntoasă a Carpaților de Curbură, reprezentând grupa sudică a Carpaților Orientali. Constituie un punct principal de atracție al orașului mai ales pentru iubitorii de munte și trasee montane. Măgura Codlei are și rol de barometru al Țării Bârsei. În funcție de prezența sau lipsa căciulii de nori, vremea va fi închisă sau senină. Zona Măgurei Codlei este sub influența unor curenți de aer ascendenți și descendenți foarte puternici, care pun în pericol aparatele de zbor. O parte din suprafaţa administrativă a U.A.T. Municipiul Codlea este inclusă în Reţeaua Ecologică Europeană Natura 2000 (Sit Natura 2000)

La 65 de km de Braşov, pe drumul ce leagă Braşovul de Sighişoara, în centrul oraşului Rupea, se află Muzeul Etnografic „Gheorghe Cernea”. Muzeul, găzduit de o clădire istorică din secolul al XVIII-lea, recent renovată, evocă  lumea rurală din jurul localităţii Rupea, al cărei târg este atestat documentar din anul 1433. Amenajarea muzeală ilustrează principalele aspecte care definesc specificul zonei etnografice Rupea: pescuitul tradiţional pe Olt, centrul de olărit din Drăuşeni, obiceiuri specifice populaţiei săseşti din zonă (Kronenfest), nunta românească, interiorul casei săseşti şi româneşti, comerţul înfloritor din târgul Cohalm (băcănia lui Michael Falk). Muzeul poată numele lui Gheorghe Cernea (1898-1965), una dintre personalităţile marcante din zona Rupea, care s-a dedicat folclorului şi etnografiei româneşti. 

Coloanele de bazalt de la Racoş, din frumosul defileu al Oltului săpat în Munţii Perşani, impresionează prin înălțimea lor de 10 – 15 m. În apropiere poate fi văzut şi un fragment al edificiului vulcanic de unde până nu demult s-a exploatat zgura bazaltică.

*Începând cu data de 21.10.2021 , din cauza incidenței de peste 6 la 1000 -Sars-Cov , Canionul Șapte Scări și tiroliana sunt închise pe perioadă neprecizată ! Canionul și Tiroliana Șapte Scări Canionul 7 Scari este un defileu sapat in calcare jurasice din partea vestica a muntilor Piatra Mare, in judetul Brasov,Romania. Lungimea lor este de 160 metri cu o diferenta de nivel de 58 metri, la o altitudine de 948 metri. Defileul este format din 7 trepte cu inaltimi intre 2,5 si 15 metri. Parcurgerea Canionului 7 Scari se face pe scari si platforme din metal montate in anul 2013. Nu se impune echipament specializat insa vizitatorii trebuie sa fie echipati cu bocanci/semighete, haine impermeabile. Pentru copii se recomanda ham de siguranta. Exista pericol de alunecare, caderi de pietre si arbori. Tot aici gasim si cea mai lunga tiroliana din tara. Aproximativ 4000 de metri de cablu, 37 de tronsoane pentru adulti si copii. Program zilnic  10:00-18:00 Tarifele de vizitare Canion 7 Scări: 10 lei /adult 5 lei / copil, elev, student * 5 lei /grup adulţi ** 2 lei / grup copii *** Informatii suplimentare: *Se considera copil de la varsta de 0 ani -14 ani. După aceasta varsta face dovada calitatii de elev/student cu carnetul de elev/student sau legitimaţie de student. **Grup organizat de minim 10 adulţi însoţiţi de ghid turistic atestat, care prezintă la achiziţionarea biletelor atestatul de ghid turistic. ***Conform Ordinului 3060 din 03.02.2014 – Condiţii de organizare a taberelor, excursiilor, expediţiilor si a altor activitati de timp liber in sistemul de invatamant preuniversitar.  

Virtual tour of the Rupea Fortress ▶️ https://tur3d.real-tour.ro/show/?m=y63YcnPT3pe The fortress of Rupea nowadays covers an area of approximately 11 ha (~27 acres) together with its walls, towers and inner courtyards. Because of its dominant position near the European route E60, to the north, and on the right of the city, it is a remarkable presence from a great distance. Despite some speculations made by certain authors, it is certain that its current area was inhabited during prehistoric times, but not in Antiquity, by Dacians or Romans. Another certain fact is that it represents a medieval creation, a major architectural complex, with functional levels ranging across five centuries. While it was first attested in 1324, the fortress wasn`t built at that precise moment, but must have been realized at least a few decades earlier. When it began to function, it was always connected with the public authorities that were organized in typical medieval form: king – voivode – castellan – seat and seat authorities. The relationship between them changed only in the sense of eliminating the intermediate parties, so as to have, in the end, a centre of the Seat of Rupea and a recognized authority in the Principality of Transylvania, often mediated only by the “University” of the Saxons (autonomously organized), with its centre at Sibiu. The components of the fortress are better understood if we follow a sectoring based on the dominant hill, where we have: “The Upper Fortress” (the first precinct), “The Middle Fortress” (the second and third ones), and “The Lower Fortress” (the fourth and last precinct). Each of them is identified by a distinct curtain wall, corresponding to different eras, marked by the evolution of warfare or by the development of the settlement and of the seat, upon which it depended financially. At the same time, each tower has an identity pointed out by its own name, which, partially, betrays their particularities (often functional ones), resulted from their historical development. It is obvious that, unlike many other Transylvanian fortresses, Rupea had the advantage of an exceptional preservation. In the first half of the eighteenth century, since the first reliable documentation drawings date (made by the military), the degradations were always connected with the disappearance of the rooftops and the rapid collapse of some masonry left unprotected. The first historical record of the fortress was marked by a battle fought between rebels from the Saxon elite against the henchmen of Transylvania`s voivode (1324). Afterwards, it can be speculated that it was abandoned by the representatives of the voivodeship after the Turkish invasion from 1421. Fact is that the fortress was given over, around that time, to the Seat of Rupea. The very stingy information directly concerning it, are due to this affiliation and to the fact that the local archives have been preserved only since the middle of the seventeenth century. In the sixteenth century, a significant segment of the privileged local Saxon community permanently moved inside the fortress. Then, the fortress must have looked like a miniature city, where a few hundred people constantly lived. Intensely populated before the year 1621, the fortress gained the entire planimetry that we encounter today. Its inhabitants had all the facilities they required: housings, locations for the community and Seat administration, a chapel, a parish, a place for carriages, a warehouse (for documents, supplies and weapons), a fountain, and a marketplace (in the “Lower Fortress”). The architectural climax was probably reached during the seventeenth century, ever since we hold most of the construction/repairing inscriptions (the majority of which unfortunately lost). Then, at the dawn of the century, the Hapsburg army used the fortress as quartering and campaign training base. The settlement had a market town status, and its rediscovered material culture proves that the architectural ensemble was never a “peasant fortress”. Its connection with some peasants was made later, drifting away from the conceptions of the bourgeois democracy, and then consolidated because of the Marxist historiography, by association with fortified churches. The local rulers, however, have only referred to their ensemble with the terms “cetate” (English: “fortress”; German: “Burg”) or “castel” (English: “castle”; German: “Schloss”). Due to the fortifications and the wisdom of its managers, Rupea was never attacked, conquered or plundered. It was gradually abandoned, since the first half of the eighteenth century, after the political insurance guaranteed by the army of the Hapsburg Empire. On one single occasion, the refuge inside the fortress was registered, in 1789, due to the panic caused by a probable Turkish invasion. That was truly the last time when the fortress was required for defence purposes. Life moved on at the base of the fortress hill, surrounding the placement of the evangelical parish church (former catholic). But, a special fund for the maintenance of the fortress was created by the city hall in 1838. The funds and donations existed throughout the nineteenth century only for the purpose of maintaining the complex, already referred to as “monument”. Moreover, a permanent guardian, with his residence and family, was maintained in the fortress (in a house probably remade in the 1850`s). A proto-museum collection existed in the fortress for a long time. In 1792, among other items, there were 53 firearms, cannonballs, and moulds for casting bullets. Also from that year, armour parts were mentioned, as well as helmets and chain mail armours. It is also known that in 1812, one cannon of the fortress, dated 1613, was melted, part of the inventory was scattered during the 1848-49 Revolution, but, by the end of the century, other weapon items belonging to the old arsenal (that every great Transylvanian fortress had) were still to be found. The most radical change of the fortress was made during the restoration program from 2010-2012, when it recovered and renewed most of its original “dowry”, that had been for a long time in a state of oblivion. Text and photo sources: http://www.rupeaturistica.ro/; https://www.facebook.com/rupeaturistica/  Video: https://www.youtube.com/webTVBrasov