The Fortified Church Prejmer

În NE–ul unei piaţete, pe strada principală a satului, se ridică cetatea bisericească. De la bazilica cu hramul Sfântului Petru, realizată la începutul sec. 14. se păstrează doar 2 chei de boltă, astăzi, înzidite în masa altarului, care reprezintă un „Agnus Dei” şi Sfântul Petru . Biserica medievală a fost demolată în 1794 şi în 1797 a fost terminată noua biserică care are corul orientat spre vest şi este o biserică hală cu 3 nave. Patru perechi de piloni cu secţiune octogonală cu capiteluri ionice legate prin arce” mâner de coş” suportă un tavan drept. În navele laterale sunt balcoane. Corul are înspre vest o absidă semicirculară. Biserica este în conjurară de 2 respectiv trei incinte. Zidul interior, de 8m înălţime, are un plan oval iar spre est două segmente de linie dreaptă la a căror intersecţie este un turn cu plan pentagonal din anul 1676. Zidul de incintă este prevăzut cu fante de tragere şi guri de păcură. Biserica a trecut printr-un proces de reabilitare în perioada 4 februarie 2020 - 17 noiembrie 2023, datorită implementării unui proiect finanțat prin Programul Operațional Regional 2014-2020. Lucrările au inclus reabilitarea fundațiilor, curățarea și refacerea rosturilor, refacerea legăturilor elementelor dislocate, eliminarea drenului perimetral, precum și conservarea diafragmelor portante și a bolții de la capelă. De asemenea, s-au efectuat consolidări la planșeele bisericii, completări la turnuri și reabilitarea scărilor, toate contribuind la îmbunătățirea rezistenței, stabilității, siguranței în exploatare și durabilității ansamblului. Astfel, Biserica Evanghelică Fortificată din Sânpetru renaște în toată splendoarea sa istorică, pregătită să ofere o experiență autentică vizitatorilor interesați de patrimoniul cultural și arhitectural al regiunii. Sursă text: https://www.agramonia.com/

Turnul apărat şi întreţinut de bresla ţesătorilor de in a fost construit în două etape, între anii 1421 – 1436 şi 1570 – 1573. • În prima etapă, au fost construite primele două nivele dintre cele trei galerii de luptă. Primul nivel a fost amenajat cu guri mari de tragere pentru folosirea armele de foc de calibru mare, bombarde şi archebuze, precum şi cu găuri pentru aruncarea materialelor incendiare. • Galeriile superioare, construite între anii 1570 – 1573, erau destinate armelor de calibru mic, care puteau fi folosite prin gurile de tragere înguste, de formă circulară, prezente pe tot parcursul traseului galeriilor de tragere. Au fost ridicate două turnuri de veghe destinate corpului de gardă care supraveghea oraşul atât din punct de vedere militar, cât şi din perspectiva observării unor eventuale incendii. • Construcţia de formă hexagonală închide o suprafaţă de 1616 m², străjuită de ziduri care, în unele segmente, măsoară 4,30 m la bază. Intrarea în incintă se făcea din suişul străzii Castelului, printr-o poartă culisantă, întărită cu turn şi un gang lung de aprox. 5 metri. După prăbuşirea turnului din nord-est, în urma cutremurului din 1710, a fost ridicat bastionul actual (1750). Pe faţada intrării în incintă se află încrustat într-o grindă de susţinere a plafonului anul 1807. Atunci au fost construite cele trei încăperi destinate unor ateliere școlare pentru pregătirea viitorilor meşteșugari ai oraşului. Evoluţia tehnicii militare, în special a armelor de foc, a dus la pierderea rolului militar și deja încă din anii 1750 – 1800, bastionul a fost abandonat. În anul 1910, deteriorarea monumentului a determinat autorităţile să întreprindă vaste lucrări de restaurare şi consolidare a zidurilor şi a galeriilor din lemn. Următoarele lucrări de restaurare şi întreţinere au fost efectuate în anii 1950, 1959 – 1961, 1970, 1975 și 1990 – 2001. După restaurarea din anul 1910, Bastionul Ţesătorilor a devenit muzeu. În prezent, aici este prezentată Expoziţia permanentă – Bastionul Ţesătorilor – „Braşovul/3 M” Sursa

Capela construită în a doua jumătate a sec. al XIII-lea in Cincșor a fost punctul de plecare pentru ridicarea actualei biserici finalizate în 1421. Edificiul a fost fortificat pas cu pas in sec. XV- XVI, după cum mărturisesc structurile de tip “fachwerk”. Corul a fost sprijinit cu contraforți și prevăzut cu drum de strajă, sistem construit și la clopotniță. Sătenii au ridicat în jurul bisericii un zid de incintă cu patru turnuri de apărare și un șanț cu apă la exterior. Au folosit în acest scop inclusiv pietre provenite din ruinele unei tabere militare romane care se aflase pe un deal în apropiere. Ansamblul şi-a păstrat până astăzi imaginea medievală: între ziduri şi turnurile de apărare timpul pare că a stat pe loc. *Pentru vizitatori individuali: cheile sunt la d-na Iuliana Cseh, tel. +40756584739 *Grupurile de vizitatori sunt rugate să se anunțe în prealabil la d-na Carmen Schuster, tel: +40744373090 *sursă text & foto *sursă text & foto 

Mănăstire Predeal a fost zidită în secolul al XVIII-lea, mai puțin cunoscuta și frecventată decât celelalte mari mănăstiri din țara. Poartă hramul Nașterea Maicii Domnului, prăznuită la data de 8 septembrie, mănăstirea este îngrijita de o obște liniștită de maici. Ridicata intre anii 1818-1819, pe locul unui fost schit din lemn ce data din anul 1744, îsi păstrează încă și astăzi vechea biserica a Sfântului Ierarh Nicolae. Aceasta este îmbrăcată cu fresce murale valoroase. La poalele împădurite ale Muntelui Clăbucet a luat ființa Schitul Predeal, având drept ocrotitor pe Sfântul Ierarh Nicolae. Acest schit a ajuns, in cele din urma, mănăstire.  Schitul Predeal a fost ctitorit de "Ioanichie Ieromonahul si Duhovnicul". Numele acestuia, cât și data ridicării primei așezări monahale în acest loc, este menționat intr-un pomelnic vechi al locului. Datând din 20 mai 1821, pomelnicul consemnează: "anul 1774, in luna iunie in 20". *sursa

La poalele Făgăraşilor, în satul Şinca, se află o pădure veche şi neatinsă, căreia i s-a dus vestea peste mări şi ţări. O pădure virgină! Frumuseţea şi unicitatea ei au făcut-o pretendentă la declara­rea ei drept “patrimoniu UNESCO”, cea mai înaltă dis­tinc­ţie pentru un loc natural. Turiştii străini vin în ade­vărate pelerinaje aici, ca să vadă pădurea neatinsă de la facerea ei, o minune ce la ei s-a pierdut. (Credit text: Formula As) Peste 300 de hectare de natură curată, neatinsă de om. Cocoşi de munte, urşi, salaman­dre, acvile sau ciocănitori, capre negre sau râşi, pădurile seculare ale Şincăi par a deveni o adevărată arcă a lui Noe. Pen­tru toate aceste vietăţi, aici e Raiul. Este regăsirea pădurii primordiale, unde fie­care arbore uriaş s-a născut dintr-o să­mânţă şi nu a fost plantat, unde fiecare palmă de pământ freamătă de viaţă. Trei sute de hectare de fericire, pe care vietă­ţile o simt şi vin să se bucure de ea, se adună aici, se cheamă unele pe altele. Dar nu doar străinii care ajung aici, ci şi oamenii de la poalele Făgăraşului au înţeles care este miza şi s-au hotărât să facă în zonă un alt fel de turism ecolo­gic, bazat pe ştiinţă şi educaţie. Nu vin hoarde de tu­rişti la pădurea virgină de la Şinca, însă cei care ajung sunt interesaţi să vadă şi să înţeleagă, să descopere şi să se bucure de o natură specială. Credit text: http://www.cunoastelumea.ro/raiul-de-la-facerea-lumii-padurea-virgina-de-la-sinca/ Ca zonă geografică, rezervaţia Codrii Seculari de la Şinca se situează în masivul Făgăraş, suprapunându-se total peste situl ROSCI 0122 Munţii Făgăraş, şi parţial peste aria de protecţie specială avifaunistică ROSPA 0098 „Piemontul Făgăraş”.

The evangelic church and the ruins of the Teutonic Knights’ fortress, separated only by a ditch, are the pride of Feldioara. The 13th century Romanesque basilica with three aisles and a later added bell tower shows an interesting particularity, a vaulted gallery at the second level of the tower dedicated to the founder of the church. During the 18th century the tower is provided with a roof, constructed after the model of the Black Church in Braşov. The interior of the church is covered with crossed vaults, which in the chancel are supported by half-column piers. Their capitals are decorated with vegetal, anthropomorphic and biblical motifs. From the pre-reformation altar only few parts were preserved and moved later to the Black Church. From the curtain wall only some remains still exist, while the boulder walls of the nearby Teutonic fortress still stand. The latter’s defence walls were 4 m thick and enforced with four towers. The remains of a chapel within the enclosure can still be seen today. Contact: The keys are with Mr. Gheorghe Taus phone: 0040727188557 Adress: Octavian Goga str., no. 90 Text source: http://kirchenburgen.org/

The fortification in Roadeş consists of the former aisle-less hall church with polygonal chancel and bell tower built in the 14th century. The church was fortified in the 15th century and the tower was surrounded by a massive wall, which enclosed the former open entrance atrium. The chancel and the nave were provided with defence levels on buttresses and loopholes. Sideways a two-level sacristy was built and the tower was heightened by five levels and a defensive platform. Most of the defensive systems of the chancel, nave and the tower were demolished in the 19th century. The church was surrounded by a curtain wall with outer bailey and five defensive towers. Only three of them still stand today. The interior features a late Gothic chancel vault, a partially two-level gallery painted with images of the Roadeş church in its Baroque phase, before the demolition of its defence levels, as well as the 1838 organ. The valuable winged altar from 1533 has been moved to the Saint John’s Church in Sibiu. In February, 2016 it came to a partial collapse of the tower. Contact: The keys are with Mr. Gerhard Hietsch. phone: 0040741959588 address: Roadeș, no. 63 Text and photo sources: http://kirchenburgen.org/; http://www.rupeaturistica.ro/

The fortified church of Bunești was built with marine sedimentary rocks as one can see from the fossils in the masonry. Residential houses of the same period were built with timber. When the village was under attack, the inhabitants took refuge from the looters and arsonists inside the fireproof fortifications. The 13th century late Romanesque pillar basilica was early prepared for battle by demolition of the side naves and fortification of the central nave and the tower by adding defence levels. The chancel was heightened in 1500 by adding a defence level with machicolations. The 1847 added tower marks the present image of the church. The interior impresses with its tall and narrow proportions, underlined by the two-story balcony on the northern side, erected between 1680 and 1775. The railings were painted by the Roessler family, grandfather and grandson. The fortification wall, originating in the 14th century was strengthen by four towers and had grain storage rooms on the inside. Contact: fam. Wagner, phone: 0040268248702, Bunești no. 14 Text and photo source: http://kirchenburgen.org/

The evangelical church in Meșendorf has a coherent aspect, with proportional choir and nave, both vaulted and supported on the outside by equal buttresses. A buttress on the northern side of the choir nevertheless indicates the location of the old sacristy. During the last modifications of the church, making it fit for defense against Turkish attacks and civil wars, both components of the church were super-elevated, but on the upper part the defense solution of choice consisted of a wooden wall corridor supported by corbels. During the same time the inner vaulting systems were abandoned. Some of their elements were surprisingly preserved: several ogee crosses depicting God’s Right Hand (Dextra Domini) and a Marian rosette, initially used in the eastern end of the ogee network. The opening of the old windows was preserved, unlike the original decoration. Inside, one still finds a tabernacle with preserved ironwork, though it is not necessarily medieval in origin. The tribune’s panels are of great value since in 1765 Georg Rosenauer painted them with naive landscapes that include building complexes. The fortification is also based on the church’s bell tower whose height dominates the entire complex. Contact: Mrs. Doina Scoica phone: 0040740903744 address: Meșendorf, no. 102 Text and photo source: http://www.rupeaturistica.ro/