Gabriela Bularca Atelier

• 20 decembrie | 18:00 | AFI Brașov -  Atelier confecționat din pâslă șosețica Moșului
• 22 decembrie | 15:00 | Muzeul Casa Mureșenilor - Atelier Omul de Zăpadă

Despre Gabriela Burlaca: „Sunt artizan brașovean, m-am născut și am crescut în Brașov. Mi-am petrecut copilăria într-un spațiu de vis de la marginea orașului, unde eram aproape de lanul de grâu, de cișmeaua cu apă rece și proaspătă, unde vara mergeam la scăldat în râuri reci de munte, unde iernile erau cu zăpezi adevărate, unde cerul era mai aproape de pământ și timpul curgea altfel. O lume de basm. Port acea copilărie cu mine mereu, închid ochii și o revăd.

În clasa a 5-a am făcut cunoștință pentru prima oară cu o croșetă, a fost dragoste la prima vedere, și am fost fascinată de cât de multe lucruri se pot realiza doar cu o croșetă și un fir de lână. Provin dintr-o familie în care meșteșugurile au devenit meserie pentru mulți dintre membrii ei.

Am crescut într-o familie în care meșteșugurile au fost și sunt prețuite, fiind transformate în meserii pentru mulți dintre membrii ei.

Bunica mea croșeta minunat iar meseria ei era aceea de cojocăreasa, mama mea încă de la vârstă de 13 ani a ales calea croitoriei, cu un talent uluitor la vârsta de 16 ani reușise să înființeze o secție doar cu tinere croitorese, și exemplele pot continua, fratele meu deși IT-ist de profesie, a cochetat o perioadă cu croitoria lucrând într-un atelier de rochii de mireasă.

Am încercat la rândul meu mai multe tehnici și meșteșuguri: cusut, croitorie, tricotat, împletituri diverse. Dar crosetatul îmi este mai aproape de suflet, și așa cum se spune atunci când faci ceea ce îți place nu simți că muncești. De când am învățat să croșetez nu am mai lăsat croșeta din mâna, am realizat căciulițe, hăinuțe, fulare, eșarfe, mileuri, și cel mai și cel mai mult jucării. Iubesc animăluțele și astfel am îmbinat pasiunile mele: crosetatul și copilăria.

Și pentru ca ceea ce știu să nu se piardă am ales să dau mai departe acest meșteșug, învăț copiii și nu numai, să croseteze. În familie am mare sprijin să îmi pun în aplicare toate ideile mele zăpăcite.

Mă bucur mult când văd că jucăriile și atelierele mele sunt apreciate și adună mulți iubitori de frumos.”

Despre meșteșug:
Croșetatul este un meșteșug cu vechi rădăcini pe meleaguri românești, aparține marii familii a împletiturilor din fibre naturale și se realizează cu ajutorul unui cârlig denumit croșetă. Crosetatul a înfrumusețat articolele țesute încă din cele mai vechi timpuri. În epoca medievală crosetarea devenise o îndeletnicire în atelierele mănăstirești. Fiind un meșteșug ce necesită multă migală, acesta era folosit la realizarea lucrurilor ce împodobeau casele și mai puțin la articole vestimentare, decât ca dantelă.

 În artă populară împletitura fină cu găurele lucrată cu croșeta de mâna meșterilor este folosită pentru împodobirea pieselor de port popular și a țesăturilor de interior. Astfel impletitura numită “dantelă” o găsim la marginea basmalelor, a cămășilor femeiești şi bărbătești.

Ca fire utilizate în trecut, care cu greu se regăsesc în zilele noastre putem aminti: in și cânepă, există mențiuni în care a fost utilizată și papură, trecându-se la utilizarea bumbacului și a lânii, în zilele noastre sunt mult folosite firele acrilice în combinație cu aceste fibre naturale, există și fire mai rar întâlnite din bambus și alte materiale naturale.

O istorie scrisă a crosetatului nu există la această dată cel puțin în România, și nici nu se poate preciza cu exactitate când acest meșteșug a pătruns în Transilvania, însă izvoare nescrise spun că arta lucrului cu cârligul ar fi fost adusă de sași și maghiari în această parte de țară.

Forma croșetei nu s-a modificat mult în timp, cârligul este asemănător cu cel folosit la începuturile cunoscute ale acestui meșteșug.

Tradiția românească în arta crosetatului este veche, dacă ne uităm la costumele populare din toate zonele țării putem observa că în realizarea lor s-a utilizat croșeta, la îmbinarea părților iei, sau la realizarea dantelei atât de migăloase.

Crosetatul a înfrumusețat casele oamenilor, prin realizarea de perdele de dantelă ce împodobeau ferestrele. Croșetatul s-a transmis prin bunătatea bunicilor și a mamelor noastre din generație în generație.