Places

Located in the northern part of the Bucegi Mountains, the protected area is made of a part of the western slope of the Bucşoiu Mare mountain, a part of the Mălăeşti Valley and the beginning of the Gaura Valley. Representative for this place is the alpine landscape with rocky steep cliffs and stone boulders, caracteristic for a well preserved glacial relief. Text and photo source: http://romaniasalbatica.ro/

Virtual tour of the Rupea Fortress ▶️ https://tur3d.real-tour.ro/show/?m=y63YcnPT3pe The fortress of Rupea nowadays covers an area of approximately 11 ha (~27 acres) together with its walls, towers and inner courtyards. Because of its dominant position near the European route E60, to the north, and on the right of the city, it is a remarkable presence from a great distance. Despite some speculations made by certain authors, it is certain that its current area was inhabited during prehistoric times, but not in Antiquity, by Dacians or Romans. Another certain fact is that it represents a medieval creation, a major architectural complex, with functional levels ranging across five centuries. While it was first attested in 1324, the fortress wasn`t built at that precise moment, but must have been realized at least a few decades earlier. When it began to function, it was always connected with the public authorities that were organized in typical medieval form: king – voivode – castellan – seat and seat authorities. The relationship between them changed only in the sense of eliminating the intermediate parties, so as to have, in the end, a centre of the Seat of Rupea and a recognized authority in the Principality of Transylvania, often mediated only by the “University” of the Saxons (autonomously organized), with its centre at Sibiu. The components of the fortress are better understood if we follow a sectoring based on the dominant hill, where we have: “The Upper Fortress” (the first precinct), “The Middle Fortress” (the second and third ones), and “The Lower Fortress” (the fourth and last precinct). Each of them is identified by a distinct curtain wall, corresponding to different eras, marked by the evolution of warfare or by the development of the settlement and of the seat, upon which it depended financially. At the same time, each tower has an identity pointed out by its own name, which, partially, betrays their particularities (often functional ones), resulted from their historical development. It is obvious that, unlike many other Transylvanian fortresses, Rupea had the advantage of an exceptional preservation. In the first half of the eighteenth century, since the first reliable documentation drawings date (made by the military), the degradations were always connected with the disappearance of the rooftops and the rapid collapse of some masonry left unprotected. The first historical record of the fortress was marked by a battle fought between rebels from the Saxon elite against the henchmen of Transylvania`s voivode (1324). Afterwards, it can be speculated that it was abandoned by the representatives of the voivodeship after the Turkish invasion from 1421. Fact is that the fortress was given over, around that time, to the Seat of Rupea. The very stingy information directly concerning it, are due to this affiliation and to the fact that the local archives have been preserved only since the middle of the seventeenth century. In the sixteenth century, a significant segment of the privileged local Saxon community permanently moved inside the fortress. Then, the fortress must have looked like a miniature city, where a few hundred people constantly lived. Intensely populated before the year 1621, the fortress gained the entire planimetry that we encounter today. Its inhabitants had all the facilities they required: housings, locations for the community and Seat administration, a chapel, a parish, a place for carriages, a warehouse (for documents, supplies and weapons), a fountain, and a marketplace (in the “Lower Fortress”). The architectural climax was probably reached during the seventeenth century, ever since we hold most of the construction/repairing inscriptions (the majority of which unfortunately lost). Then, at the dawn of the century, the Hapsburg army used the fortress as quartering and campaign training base. The settlement had a market town status, and its rediscovered material culture proves that the architectural ensemble was never a “peasant fortress”. Its connection with some peasants was made later, drifting away from the conceptions of the bourgeois democracy, and then consolidated because of the Marxist historiography, by association with fortified churches. The local rulers, however, have only referred to their ensemble with the terms “cetate” (English: “fortress”; German: “Burg”) or “castel” (English: “castle”; German: “Schloss”). Due to the fortifications and the wisdom of its managers, Rupea was never attacked, conquered or plundered. It was gradually abandoned, since the first half of the eighteenth century, after the political insurance guaranteed by the army of the Hapsburg Empire. On one single occasion, the refuge inside the fortress was registered, in 1789, due to the panic caused by a probable Turkish invasion. That was truly the last time when the fortress was required for defence purposes. Life moved on at the base of the fortress hill, surrounding the placement of the evangelical parish church (former catholic). But, a special fund for the maintenance of the fortress was created by the city hall in 1838. The funds and donations existed throughout the nineteenth century only for the purpose of maintaining the complex, already referred to as “monument”. Moreover, a permanent guardian, with his residence and family, was maintained in the fortress (in a house probably remade in the 1850`s). A proto-museum collection existed in the fortress for a long time. In 1792, among other items, there were 53 firearms, cannonballs, and moulds for casting bullets. Also from that year, armour parts were mentioned, as well as helmets and chain mail armours. It is also known that in 1812, one cannon of the fortress, dated 1613, was melted, part of the inventory was scattered during the 1848-49 Revolution, but, by the end of the century, other weapon items belonging to the old arsenal (that every great Transylvanian fortress had) were still to be found. The most radical change of the fortress was made during the restoration program from 2010-2012, when it recovered and renewed most of its original “dowry”, that had been for a long time in a state of oblivion. Text and photo sources: http://www.rupeaturistica.ro/; https://www.facebook.com/rupeaturistica/  Video: https://www.youtube.com/webTVBrasov 

The Geological Complex of Racoş is a geological area of national importance of 95.2 ha and is integrated into the Natura2000 Homoroadelor Hills since 2007. Today the protected area preserves the visible four-quartered basaltic volcanic manifestations in the three pits. .The Racoş Geological Complex comprises the following tourist attractions: - The Monument of the Basalt Columns of Racos (MTTC Pit); - Emerald Lake (Brazi Pit); - The Offshore Volcano (Dealul Hegheş Basalt Scale Pit). To be visited only on the marked road or with a guide approved by the area's custodians. The entrance fee is 5 lei / adult and 3 lei / students or students

The reservation is located in the counties of Brasov and partly in Covasna, on the territories of Dumbrăviţa, Codlea, Holbav, Hălchiu, Feldioara, Măieruş, Belin, Hăghig. It is divided into three distinct areas, and has a total area of ​​over 4,500 ha. The protected area has been designated to protect wild bird species, especially those of Community (European) interest, being one of the most important breeding and resting areas in this part of the country. During the migration, spring and autumn, the total population of the Dumbrăviţa water birds exceeds 20,000, the area being one of the most important wetlands within the Carpathian chain. Birds of greatest importance are nesting species such as: Little Cormorant, Little Bush, Dwarf Stork, Red Stork, Night Eagle, Yellow Stork, Little Egret, Big Egret, Red Pike, Reed Erect, Greyhound, Field Crunchy, Hummingbird sea ​​bass, white-billed beetle, black-billed beetle, black-billed beetle, black-billed beetle, bark beetle and small muscar. Of the species that are only passing through the reserve, the most representative, present yearly in large numbers, are the black stork, the bully, the marsh whistle or the black guitar. In addition to birds, the protected area also shelters other species of community animals, such as the beaver and the otter. The reservation is also remarkable in the variety of scenery, which passes from wetlands (ponds, lakes, rivers, marshes and reeds) to pastures, pastures and forests. The main access points are the localities Dumbrăviţa, Rotbav and Codlea. Text and photo sources: https://www.facebook.com/Deltadincarpati/; http://romaniasalbatica.ro/

Localizată în apropiere de comuna Holbav, pe Dealul Ghirtalău, între Pârâul Crucii şi Pârâul Lupului, aria protejată desemnată în anul 2004, cuprinde fosta carieră de argilă Holbav. Succesiunea litologică de aproximativ 230 – 250 de metri lungime a rezervaţiei, reprezintă un sit geologic de cercetare ştiinţifică pentru facultăţile de specialitate în domeniile geologie, geografie, protecţia mediului, ecologie sau minerit. În vecinătatea rezervaţiei se află satul Holbav, unde se pot observa tradiţiile păstrate cu grijă de locuitorii zonei şi peisaje rupte parcă dintr-un basm. De la punctul numit La Cruce, aproape de vârful unui deal, se pot privi împrejurimile ce străjuiesc satul, dar și culmile Parcului național Piatra Craiului. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Masivul Leaota se învecinează în partea de nord-vest cu Parcul național Piatra Craiului, iar la est cu Parcul natural Bucegi, principalul rol al sitului fiind acela de coridor ecologic, asigurând migrarea speciilor între cele două mari arii protejate. Lupul și ursul sunt printre speciile ce beneficiază de acest rol al ariei naturale protejate. Habitatele identificate aici sunt: păduri de amestec fag-răşinoase, păduri de molid, păduri aluviale, tufărişuri subalpine, habitate de pajişti, printre care apar frecvent stâncării şi grohotişuri. Diversitatea vegetală este foarte mare, cu un număr de 810 specii, între care câteva specii protejate prin lege sunt: garofiţe de munte, floarea de colţ, bujorul de munte, tisa, zâmbrul etc. Diverse specii de mamifere şi păsări au fost identificate aici, unele dintre cele protejate prin lege fiind ursul brun, râsul, lupul, cocoşul de munte, uliul păsărar etc. Principalele activităţi turistice care pot fi întreprinse în Munţii Leaota sunt drumeţii, ciclism montan, schi de tură, fotografie şi observare faună. Perioada optimă pentru vizitare este primăvara în timpul înfloririi bujorului de munte și toamna când coloritul naturii devine variat. Fiind o arie protejată importantă pentru liniștea faunei, se recomandă accesul numai pe potecile marcate. Câteva trasee străbat Munții Leaota, accesul fiind posibil prin Podu Dâmboviței, Rucăr, Stoenești, Padina, Fundata și Moeciu de Sus. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Pasul Strunga se regăseşte în principala potecă turistică care face legătura dintre Valea Ialomiţei (Cabana Padina) şi Bran (Şimon). Peisajul pe care îl oferă acest loc este deosebit de frumos, de sus putând fi admirate creasta Craiului, culmile ce ne poartă din Bucegi către Leaota, ţinuturile Branului şi ale Braşovului. În apropiere de Șaua Strunga, sub muntele Strungile Mici, se află Locul Fosilifer Vama Strunga, o rezervaţie ştiinţifică situată la altitudine de 1.950 m, care protejează o succesiune de roci cu o grosime de 40-50 m. În aceste calcare se găseşte una dintre cele mai importante asociaţii de faună marină din Jurasicul Mediu din România, constituită din peste 150 de specii. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Microcanionul este săpat de pârâul Hoghiz care îşi are izvoarele în curmătura dintre Măguricea Mare şi Pleşiţa, pe coasta vestică a Perşanilor. Aria protejată este formată din stânci bazaltice cu un relief aparte, versanţi cu aspect de pereţi verticali abrupţi și secţionaţi, ce se aseamănă cu văile canioanelor, însă la o scară mult mai mică. Peisajul este întregit şi de două cascade, precum şi de o peşteră de mici dimensiuni formată în versantul stâng. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

This is a botanical reservation, and it represents an important area in the depression of Brașov County. It is well justified that it has been declared a natural reservation. It is situated in the central part of Brașov county, at the eastern side of Țara Bârsei, near Olt River, and at a height of 525 m. It is crossed by several rivers and rapids, such as: Husbav, Valea Morilor, Pârâul de sub Coastă, and it is fed by numerous springs which are remains of the former glacial relicvs. The terrain is plain, specific to the relief of the area. Here, the average annual temperature is 7 degrees C, and during wintertime it is 5 degrees below 0 C. Although the precipitation is well reduced, the humidity of the area remains. The reservation is somewhat protected, but the initial surface has been reduced by the drainage made in the area, and nowadays it has an unsatisfactory look. Text and photo sources: http://www.brasovtourism.eu/; http://romaniasalbatica.ro/

Tâmpa Mountain rises up to 400 m above the city of Brasov. The natural reservation lays on a surface of 150 ha. On the northern side lays a splendid forest formed by numerous floral and tree species. The southern part is more sunny and dry. Tâmpa hosts many species of birds, animals and insects (this is the place where are 35% of the species of butterflies from our country). Text and photo sources: http://www.brasovtourism.eu/; http://romaniasalbatica.ro/; https://www.metropolabrasov.ro/

Situl cuprinde în întregime Munţii Baraolt şi parţial Munţii Bodoc. Pădurile acoperă aproximativ 70% din suprafaţa sitului, iar relieful este caracteristic zonelor cu dealuri înalte. Toate pâraiele de pe teritoriul sitului sunt afluenţi ai Oltului. Aria protejată cuprinde păşuni şi fâneţe care alternează cu păduri seculare de foioase, predominant făgete, oferind un habitat ideal atât pentru păsările răpitoare, cât și pentru barza neagră. Populația de viespar și barză neagră din Munții Bodoc-Baraolt reprezintă 2% din efectivele la nivel național ale acestor două specii. Ale specii de importante ce se regăsesc aici sunt: cristelul de câmp, acvila țipătoare mică, huhurezul mare, ghionoaia sură, muscarul gulerat și muscarul mic. Oferta peisagistică a acestei rezervații este una variată, de la câmpurile întregi de ghiocei situate sub vârful Kőmöge și orhideele prezente în păduri, și până la rocile vulcanice întâlnite din loc în loc sau grotele antropogene care adăpostesc pe timpul iernii multe specii de lilieci. Se mai remarcă în această zonă și izvoarele de ape minerale. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Perșani Mountains belong to the Eastern Carpathians and cover an area of one tousand square kilometers. They are separated from Făgăraș and Piatra Craiului Mountains by the Șinca and Bârsa Valleys. In the north, they are prolonged indiscernibly into Harghita Mountains. Its peaks reach heights of medium size, around 800-1000 m. Măgura Codlei peak (1292 m) and Vârful Ceții (1104) are the highest summits. Geographically, they are divided in three major groups. The Southern Perșani, are located between the Șinca and Bârsa valleys on the south, and Vlădeni Depression on the north. The highest summits in the Southern Perșani are Hoapecu (980 m), Ciuta (975 m), Cetățuiei (975 m), Frăsinet (935 m), and Stimbavului (922 m). The Central Perșani represents the true grandeur of these mountains. They are bordered on the south by Vlădeni Depression and on the north by the valley of Olt river. Its eastern sector displays higher summits (Cetății-1104 m, Horezu- 1055 m, Coasta Țiganului -1034 m) and thicker woods, while on the western sector, which has a lower altitude, one encounters a more fragmented scenery. The Northern Perșani (named also Dugăului Mountains, after the main summit) have lower altitudes. Here one finds the summits Părăul Fântânii (847 m), Chingii (815 m), Tipia Racoșului (820 m), Ascuns (988 m), Merca (1002 m), and Dugău (1011 m). The basaltic columns represent one of the most remarkable attractions of these mountains. Those from Racoș, covering a much broader area (1,05 ha) in the vicinity of the railway station, on the right bank of Olt river, are the result of a quarry opened only in the twentieth century. The western part is a protected area as natural monument. The polyhedral shapes can reach heights of twelve meters. The more amorphous basaltic deposits from Hoghiz are currently quarried. The surroundings of Racoș are the richest in geological vestiges, with small animals petrified in the ancient layers. Carhaga fossiliferous area , measuring cca 1,60 ha, is located in Racoș village, between the Carhaga and Chioveș brooks. Geological sediments of grey and pinkish colours, with limestone streaks have captured within them a variety of cephalopods. The exceptional shapes and colors of the stones are blending with the colors of the lake. Although the extension of mud volcanoes from Homorod does not belong to the mountains, they appeared in the geological past of the area. Sources of salted water were recorded at Rupea (some of them were in olden times collected), Homorod (presenting a sulphurous concentration), Mercheașa, and with a higher concentration at the wells from Dacia and Racoșu de Sus. Some sparkling water wells with low discharge exist on the territory of Homorod. The limestone areas in the north-west of Perșani Mountains are covered with downy oak, manna, cornel tree, wild rose, white violet, blueweed, etc. There grow several protected plants as well (Dianthus spiculifolius, the azure flowers of liverleaf, the Carpathian bellflower, and a rare species of blackberry bush). The good quality of pastures and the adequate climate have provided for a long time very good conditions for the horse stud (Nonius race) from Homorod, which was specialized in the production of breeding stallions for the army. The berries and mushrooms are frequently found. Text and photo source: http://www.rupeaturistica.ro/; http://romaniasalbatica.ro/

La 65 de km de Braşov, pe drumul ce leagă Braşovul de Sighişoara, în centrul oraşului Rupea, se află Muzeul Etnografic „Gheorghe Cernea”. Muzeul, găzduit de o clădire istorică din secolul al XVIII-lea, recent renovată, evocă  lumea rurală din jurul localităţii Rupea, al cărei târg este atestat documentar din anul 1433. Amenajarea muzeală ilustrează principalele aspecte care definesc specificul zonei etnografice Rupea: pescuitul tradiţional pe Olt, centrul de olărit din Drăuşeni, obiceiuri specifice populaţiei săseşti din zonă (Kronenfest), nunta românească, interiorul casei săseşti şi româneşti, comerţul înfloritor din târgul Cohalm (băcănia lui Michael Falk). Muzeul poată numele lui Gheorghe Cernea (1898-1965), una dintre personalităţile marcante din zona Rupea, care s-a dedicat folclorului şi etnografiei româneşti. 

Bogata Forest takes its name from the homonym creek flowing through it for ca. 10 km. The forest includes various, not only historical riches: geological, physical-geological, landscape, botanical, and forest-related features. The secular forest, turned into a reservation (of mix type – faunistic, floristic, geological), occupies the central part of Perşani Mountains (on the administrative territory of the villages of Apaţa, Hoghiz, and Măieruş) extending over 17 km, along the creek, and an area of 85 km2. Several woody plants (oak, durmast, beech, hornbeam, and spruce fir) grow together and created a “heaven” for game (wild boar, bear, lynx, and deer). Among smaller animals one can find also foxes, wolves, martens, polecats, squirrels etc. During the interwar period there were still sightings of wild cats, badgers, and martens. Among birds, one most often sees blackbirds, redwings, various woodpeckers, titmice, jay birds, goshawks, owls, eagle owls, and the rarer Western Capercaillie and Hazel Grouse. The exact situation of the former patrimony of quails and partridges is unknown. Trout still breed in Bogata Valley. During historical time, the forested mountain doubled Old Valley in the defense of Dacia and later, during the Middle Ages, it was always a test of courage for all merchants or travelers forced to take the road between Braşov, Rupea, and Sighişoara. Groups of brigands or lonely thieves always tested the travelers’ wealth, vigilance, and power to react. In order to ease traffic, an inn was built in the forest to house travelers, but also as center for the posse. Nowadays, the rail road Braşov-Sighişoara, fixed along the border between the central and northern sectors of Perşanilor Mountains, goes through the halts in Rotbav, Apaţa, Ormeniş, Augustin, Racoş, Mateiaş, and Rupea. On the other hand, the main road – DN 13/E 60 Braşov – Sighişoara, crosses it along 17 km following a different route. Another traffic line is along DJ 132, from Rupea, along the Homorodului Mic Valley, through the settlements of Homorod, Mercheaşa, and Jimbor. The temperate climate, with moderate precipitations, allows for the practice of tourism here between the months of May and October. Text and photo sources: http://www.rupeaturistica.ro/; http://romaniasalbatica.ro/

Aria naturală se află în partea central-vestică a județului Brașov, în comuna Beclean, în apropiere de drumul județean care leagă localitatea Voila de Cincșor, şi se întinde pe o suprafaţă de 42 hectare. Situl este important pentru prezenţa unui habitat de interes european, constituit din vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu gorun. Pădurea are o structură naturală bine păstrată, cu stejarul şi gorunul ca specii dominante, provenite din sămânţă care se regenerează natural. Unele exemplare au dimensiuni notabile până la 70 de cm în diametru şi înălţimi de până la 25 m. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

It is a floral and forestry reservation, situated at 20 km from Brasov, at an altitude of 500 m and spreads on a surface of 300 ha. It has oaks, fir trees, tulips and other floral species. It’s fauna consists of snakes, lizzards, wasps, crows. Text and photo sources: http://www.brasovtourism.eu/; http://romaniasalbatica.ro/

 The natural rock fortress of Pietra Craiului is unique among the mountains in our country. The specific landscape is characterized by a lonely ridge, which reaches a length of approximately 25 km and heights of over 2,000 meters. La Om peak (or Piscul Baciului) is the highest and measures 2,238 m. If we leisurely study the particularities of the massif, we will discover a great variety of relief shapes and sizes: rock corners, needles, pyramids, edges, towers, belts and chimneys. The large number of valleys, hollows, natural arches and alpine gaps complete the visual spectacle, along with particularly spectacular steeps. 1,170 plant species live here, almost 30% of the plants found in our country, of which 181 are protected. Among these species we mention only the most well-known ones: the carnation of Pietrei Craiului, the yew, the angelica, the blood of the strong, the yellow poppy, the linaria, the cornflower, the wild gladiolus, the bulbul and the mountain peony. Piatra Craiului harbors an impressive number of species of mountain orchids, 41 of the 58 existing in Romania. The climatic and geological conditions, the geomorphology and the structure of the flora and vegetation of Piatra Craiului have determined the preservation of a special diversity in the group of mammals. Of the approximately 100 species of mammals in the fauna of the entire country, over 40% live in Piatra Craiului. The sccess in the Piatra Craiului National Park is based on the visitor's ticket. Ticket purchase points: Text and photo-video sources: http://www.pcrai.ro/; http://romaniasalbatica.ro/ 

Parc natural de interes naţional, prezintă peisaje atractive cu spectaculoase văi glaciare şi cabane de creastă, oferă posibilităţi de practicare a drumeţiilor montane, alpinismului, snowboardului şi a schiului de fond şi alpin. Întins pe o suprafaţă totală de 32.500 hectare, Parcul Natural Bucegi cuprinde Abruptul Bucşoiului, Valea Gaura şi Valea Mălăieşti, unde sunt protejate capra neagră, râsul, cocoşul de munte, dar şi specii floristice rare. Pe platoul Bucegilor se găsesc monumentele naturale Babele şi Sfinxul, iar Crucea Caraiman, Cascada Urlătoarea, Peștera Ialomiței, Gura Diham și Hornul Mălăiești sunt alte atracții turistice renumite. Foto: http://www.bucegipark.ro/

Comăna Cave (or the Cave from Poiana Mănăstirii) is a naturally protected area of a speological type. The cave of Comăna is situated in the central part of Perșani Mountains, upstream from the village of Comăna de Sus, Brașov County. Comăna constitutes the underground road of the brook which collects its waters on a pendulous plateau located to the south of the Peștera mountain. The cave has a system of galleries on three levels, extending on 2.500 meters and an unevenness of 70 m (-40). It is difficult to reach this cave, it is very difficult to cover it and there are many “traps”, it has many narrow passages which can be passed only by those that have a good physical condition, well trained with adequate equipment and it is mandatory that they are accompanied by at least one guide-member of the Speleology Club Silex Brasov (www.silex.go.ro). Text and photo sources: http://www.brasovtourism.eu/; http://romaniasalbatica.ro/

Dintre ariile naturale de protecție a păsărilor desemnate la noi în țară, Piemontul Făgăraș se află printre cele mai importante, atât ca suprafață, cât și ca număr de specii ocrotite (25 de specii) și condiții naturale oferite. Acesta se întinde pe suprafața Depresiunii Făgărașului, în perimetrul administrativ al județelor Brașov și Sibiu, pe latura nordică a Munților Făgăraș. Fiind amplasat atât în regiunea alpină, cât și în cea continentală, relieful dominant este cel de deal și de munte. Habitatele specifice sunt variate, cuprinzând pășuni și fânețe, păduri de foioase și de conifere, terenuri arabile, vii și livezi. La nivelul întregii regiuni, flora este bine reprezentată, fiind înregistrate peste 900 de specii de plante, iar diversitatea floristică este evidentă mai ales în fânețele umede (aprox. 450 de specii). Zona de la poalele versantului nordic al Munților Făgăraș oferă o combinație optimă a habitatelor pentru multe specii de păsări importante pe plan mondial, cum ar fi: acvila țipătoare mică, cristelul de câmp, foarte multe specii de ciocănitori, șoimul călător, cocoşul de munte, barza neagră etc. Pentru ocrotirea pe termen lung a acestor specii este foarte importantă conservarea habitatelor în care păsările își construiesc cuibul, își cresc puii și se hrănesc. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

Podișul Hârtibaciului este a doua arie protejată ca mărime din România, după Rezervația Biosferei Delta Dunării. Este situat în centrul țării, în sudul Transilvaniei, și este delimitat la nord de râul Târnava Mare, iar în sud de râul Olt. Podișul constituie o zonă cu peisaj mozaicat în care modul de gospodărire al terenurilor și al resurselor naturale a generat condiții favorabile pentru numeroase specii de păsări de interes comunitar și național. Unele dintre cele mai importante specii de păsări care trăiesc aici sunt: cristelul de câmp, huhurezul mare, ghionoaia sură, ciocârlia de pădure, sfrânciocul roșiatic. În această zonă cuibărește cea mai însemnată populație de acvilă țipătoare mică și de viespar din România, densitatea cea mai ridicată fiind atinsă la sud de Valea Hârtibaciului. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/

The Lempeș hill is part of the category of botanical reservations. This complex constitutes a typical component of the natural environment from the Depression of Brașov and has a scientific value without doubt. The reservation is found on the administrative territory of the commune of Hărman and Sânpetru, being located on the Lempeș Hill, known as the Fortress Hill. The surface of the reservation is 274,5 hectors. It was included in the natural protected area, of national interest, under the name of Fortress Hill - Lempeș. The fauna is diverse and includes protected species like the hen-hawk, small eagle and the stag. Text și photo-video sources: http://www.brasovtourism.eu/; http://romaniasalbatica.ro/; https://www.youtube.com/Romania Montană

Se află la marginea estică a Podișului Hârtibaciului, la cca 66 km de Brașov, în partea central-nordică a județului. Căi de acces: pe DN 13 Brașov-Sighișoara, până la km 66, în centrul orașului Rupea, de aici se poate urca pe un drum de acces după cca 500 m atingându-se altitudinea de 579 m. Suprafața ivirii de bazalt este de aproape 5 ha, dar împreună cu sedimentele ce acoperă bazaltele, zona tampon se ajunge la un areal de 9 ha. Stânca bazaltică de la Rupea - Punctul cel mai vestic de apariție a bazaltelor din Munții Perșani se găsește izolat în plină zonă de apariție a formațiunilor terțiare ale Bazinului Transilvaniei. Rezervația se află situată pe un relief colinar rezidual (stânca de bazalt), a cărui suprafață se suprapune în rest pe formațiunile sedimentare marginale ale Podișului Hârtibaciului. Bazaltele sunt compacte și nu au produse piroclastice. Surse text și foto: http://www.brasovtourism.eu/; http://www.rupeaturistica.ro/; http://romaniasalbatica.ro/

Rezervația, cunoscută şi sub denumirea de Colții Corbului Mare, este o arie naturală, situată în nord-vestul Masivului Postăvarul în partea sud-vestică a Braşovului, pe culmea Ştejerişul Mare. Rezervaţia este de o importanță botanică foarte mare și are o suprafață de 16,30 hectare. Aceasta reprezintă o zonă montană cu floră și faună specifică grupei muntoase a Carpaților de Curbură. În arealul ei, pe partea nordică, la altitudinea de 920 – 950 m, se află o formațiune geologică calcaroasă, numită Colții Corbului Mare. Această formațiune de culoare alb-cenușie este de vârstă jurasică și are la bază depozite importante de grohotișuri. Aria protejată adăpostește o mare varietate vegetală, bogată în specii arboricole și ierboase. Pădurile sunt constituite din specii de fag, în asociere cu gorun. Tufărișurile sunt în special formate din alun, maceș, păducel, corn și soc. Sunt întâlnite și specii vegetale rare, dintre care amintim: flămânzica și piperul-lupului. Surse text și foto: http://romaniasalbatica.ro/; https://www.metropolabrasov.ro/

Prezenţa vulcanilor noroioşi în Bazinul Transilvaniei este favorizată de prezenţa acumulărilor de gaze şi a apelor de zăcământ şi a depozitelor sedimentare, care servesc ca strat sursă de material pentru vulcanii noroioşi. Pe la mijlocul sec. XX au apărut primele emanaţii de noroi, care au clădit acești vulcani noroioși, un caz geologic extrem de rar. Au fost observați şase astfel de vulcani în perimetrul care constituie situl geologic protejat. Vulcanii Noroioși de la Homorod se manifestă diferit. Doi dintre ei au o activitate sporadică şi cel mai probabil gradul lor de activitate este influenţat de greutatea masei de apă care îi presează. Unul dintre cei mai activi este denumit Homorod 3, acesta având o erupție chiar în infrastructura drumului. Homorod 4 este de tip bazin noroios și este cel mai activ, putând fi văzut bolborosind. Sursă text și foto: http://romaniasalbatica.ro/